Despre mine

Lucaci Relu

Blogs Home » Spiritualitate » Religie » Crestinul azi

Crestinul azi

Crestinul azi, crestini evanghelici, biserici evanghelice, non denominationali, baptisti



Articole Blog

01. Principii de inchinare - Oct 19, 2019 12:28:00 PM


În mod tradițional, există două principii opuse de închinare, cu diferiți adepți în creștinism: principiul regulator și principiul normativ.
Principiul regulator de închinare este o doctrină teologică creștină potrivit căreia închinarea publică adusă lui Dumnezeu trebuie să cuprindă acele și numai acele elemente instituite, legiferate sau introduse prin poruncă sau exemplu în Biblie; că Dumnezeu instituie prin Scriptură tot ceea ce cere pentru închinare în biserică și că orice altceva este interzis.
Principiul regulator este de cele mai multe ori pus în contrast cu principiul normativ de închinare, potrivit căruia tot ce nu e interzis în Scriptură este permis în închinare, atâta timp cât este potrivit păcii și unității bisericii. Cu alte cuvinte, orice se face în închinare trebuie să îndeplinească două condiții: să fie în consens cu practica generală a Bisericii și să nu fie interzis în Scriptură.
Principiul normativ de închinare este, în general, abordarea închinării practicată în Bisericile Ortodoxă, Catolică, Luterană, Anglicană și Metodistă. Principiul regulator este practicat mai ales în Bisericile Reformate conservatoare, în Mișcarea Restoraționistă și în alte denominații protestante conservatoare, găsindu-și expresia în documente confesionale cum ar fi Mărturisirea de credință de la Westminster și Mărturisirea de credință baptistăde la Londra.
Unele grupări resping folosirea de instrumente muzicale în închinare pe acest motiv. Asemenea grupări argumentează că nu existe exemple de instrumente muzicale în închinare în Noul Testament și că utilizarea în Vechiul Testament a unor instrumente în închinare era legată în mod specific de legile ceremoniale ale Templului din Ierusalim (la fel ca și sistemul de jertfe), acestea nefiind aplicabile în biserică. Mulți din primii calviniști evitau folosirea instrumentelor în biserici, această practică fiind tipică prezbiterienilor și altor Biserici reformate și calviniste. În vremuri mai recente, începând cu secolul XIX, cele mai multe din aceste biserici nu mai exclud instrumentele.
Un nou principiu a fost recent introdus în discuție, principiu ce încearcă să atingă un echilibru între principiile regulator și normativ. Uneori denumit „principiul informat de închinare”, el afirmă că ceea ce este poruncit în Scriptură referitor la închinare este obligatoriu; ceea ce este interzis în Scriptură cu privire la închinare, rămâne interzis; iar ceea ce nu este interzis în Scriptură în această privință, este permis numai dacă poate fi dedus necesar și corect din aplicarea Scripturii. 
 Pe neoprotestanti insa este greu sa-i incluzi in vreo categorie avand in vedere diversitate cultelor si tendinta spre modernizare continua din unele culte . 









..


..
02. Uite popa nu e popa - Oct 1, 2019 12:40:00 PM


....
03. Pocăiții dansează ? - Aug 30, 2019 10:46:00 AM



.....
04. Biserica creștină în imagini - Jun 18, 2019 2:58:00 PM
                                                                               Imagini pentru biserica in sec V

                                                                      


  Pe lângă Scriptură cunosterea istoriei creștinismului este extrem de importantă
https://crestinismro.wordpress.com/istoria-bisericii-in-imagini/

...
05. Blogosfera evanghelică - Apr 25, 2019 11:33:00 AM
 Cenzura blogurilor in portalul Blogosfera Evanghelica

Saitul Blogosfera Evanghelica se pretinde a fi  un portal  care cuprinde blogurile crestine evanghelice din Romania , asa se autodefineste , dar ce este de fapt ?
 In urma cu vreo 2 ani am inscris si eu vreo doua bloguri pe acel sait, dar dupa cateva luni  am fost surprins sa constat ca ambele au disparut de pe sait fara sa fiu instiintat . De altfel chiar pe pagina de inscriere este specificat ca administratorul saitului Blogosfera Evanghelica isi rezerva dreptul de a sterge orice blog fara vreun avertisment sau motivatie. De ce ? Ei citesc articolele noi care apar pe blogurile inscrise si daca ceva nu le convine , elimina blogul respectiv din saitul lor fără vreo  motivatie. 
Am incercat sa analizez care ar fi putut fi cauza, si cel putin intr-una din cazuri cunosc  motivul , am publicat un articol in care am deplans nepasarea crestinilor np plecati in vest pentru a castiga bani cat mai multi dar care nu prea mai vor sa stie de fratii lor in credinta din Romania care trec prin probleme grave fara sa le pese cuiva de ei. A doua zi blogul respectiv a disparut de pe Blogosfera.
Cu siguranta acel articol la deranjat pe administratorul blogosferei, probabil un protestant fanatic  care nu suporta sa auda cuvantul "fapte bune" .  Pentru unii a pomenii de fapte e o "erezie" , ceva ce se abate  de la doctrina lui Luther deci trebuie eliminat. 
Si cu siguranta si in celalat blog elimiat din blogosfera am avut articole care sau abatutut oarecum de la doctrina protestanta "pură" , iar pentru unii "Evanghelic "  nu se trage de la Evanghelie  ci de la  Biserica Evanghelica protestanta  respectiv doctrina protestanta luterana.

La momentul redactarii prezentului articol erau inscrise doar 119 bloguri in Blogosfera Evanghelica extrem de putin in comparatie cu numarul mare al blogurilor neoprotestante romanesti. Dovada ca s-au sters foarte multe bloguri din sait  in mod abuziv. 
In mod normal  administratia unui poartal care cuprinde blogurile np nu ar trebui sub nici o forma sa cenzureze  continutul blogurilor respective si sa le stearga in mod abuziv pentru motive subiective, de orice natura.

....
06. Cer roșu și sunete ciudate pe cer - Mar 2, 2019 1:06:00 PM
SUNETE precum MUGETUL satanei și un cer ROȘU au fost surprinse în Spania În ultimii anii sunete înfricosătoare, metalice, uneori ca de trompete au tot fost surprinse în diverse locuri ale pământului. Deocamdată nu există o explicație exactă pentru ele  “Fiţi treji, priveghiaţi! Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită”, par a deveni în prezent mai mult decât o realitate.                           Video 1.     https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=pMiEWFlncpI
                          Video 2.    https://www.youtube.com/watch?time_continue=69&v=BUhAzxqD7Po
...
07. Nu poți niciodată sa-i mulțumești pe toți - Jan 25, 2019 10:49:00 AM




.....
08. Cei tari si cei slabi din perspectiva teologiei liberale - Dec 17, 2018 7:40:00 AM
O predica rostita de pastorul Cristian Barbosu si trasmisa recent de postul de radio ALT FM  aduce in discutie problema libertatilor in biserica crestina . Predica rostita in biserica Harvest Arad se refera la un pasaj din Scriptura in care apostolul Pavel vorbeste despre "cei tari care sunt datori sa-i ingaduie pe cei slabi". (Romani 15, 1 Corinteni 8) . 
  Pastorul Cristi aduce cateva exemple adaptate la contextul actual referitor la cine sunt cei "tari" si cine sunt cei "slabi" in biserica crestina de astazi. Facand o anologie cu textul biblic pastorul ne spune ca cei care sunt incredintati ca anumite libertati pe care si le iau pe care acestia  considera nu -i afecteaza spiritual precum mersul la un club sau bar unde bea ceva dar nu se imbata, poate fi OK pentru ei. Acestia fiind considerati cei "tari", dar trebuie sa fie atenti ca fapta lor sa nu-i afecteze pe cei "slabi" , care ar putea cadea de la credinta vazundu-i pe acestia in astfel de ipostaze. Deci nu e nici o problema daca tu iti iei niste libertati (neigaduite unui crestin adevarat) , singura problema ca fapta ta sa nu-i faca pe altii sa cada de la credinta. Poti sa-ti exerciti libertatile de care tu esti incredintat ca poti sa ti le permiti , datorita doctrinei bisericii din care faci parte si a experientei  tale spirituale, dar sa o faci in mod privat, sau in cadrul bisericii din care faci parte si nu in orice situatie.
Aici pastorul de la Harvest da si niste exemple," in unele tari din Europa de est exista unele prejudecati , ostilitate chiar față de tobe in biserica , muzica ritmata sau dans , in timp ce in tari din Africa tobele si dansul sunt dovada credintei autentice" . Tobele si dansul din Africa nu au nimic de a face cu credinta autentica ( apostolii nu au batut toba in biserica si nu au dansat) ci are de a face cu cultura pagana mostenita de la inanitasi lor. 
Asocierea celor "tari" cu cei libertini care isi permit tot felul de libertati neingaduite de Scriptura iar cei "slabi" cu cei care implinesc cuvantul Scripturii ad-literam, numiti de pastorul Barbosu "legalisti" miroase a teologie liberala sau mai nou neo-liberala promodata intens in scolile de teologie liberala pe care le-a frecventat si pastorul de la Harvest in trecut.
 Deci mare grije cand asculti o predica - conteza si cine spune  nu doar ce se spune, pentru ca deseori adevarul poate fi amestecat cu erezia, atunci cand teologia bisericii respective este una liberala (biserici independente).


...  
09. Mărturie Cristina - Judecata finală - Oct 23, 2018 9:18:00 PM
Imagini pentru judecata sufletelor                                                                


 Această mărturie ar putea să reprezinte o surpriză pentru mulți . Cristina o tânară creștină practicantă greco-catolică mărturisește că atunci când avea 18 ani, în timp ce participa la o activitate cu un grup de credicioși în afara orașului , și-a pierdut instantaneu cunosțiinta cade la pământ și simte cum sufletul iese din trup și se înalță la cer. In scurt timp povestește cum a ajuns în prezența lui Dumnmezeu în paradis ,acolo  este intampinată de  îngeri care o însoțesc  și care îi spun scopul pentru care a fost rapită la cer- pentru a spune oamenilor că există rai și pedeapsă veșnica.  Cristina  vede ce se întamplă cu oamenii care ajung în paradis unde va asista printre altele la judecata unei persoane despre care spune ca a fost un creștin pocăit dar care a căzut de la credință apoi spre sfârșitul vieții și-a rededicat viața lui Hristos. 
Apoi descrie reîntoarcerea în trup în spital unde trupul ei a fost transportat în timp ce se afla în cer. Întâmplarea este confirmata ulterior și de alte persoane prezente în acel grup.
Mulți neoprotestanți vor fi nedumeriți , cum e posibil ca Dumnezeu să aleagă o creștină catolică care respectă niște tradiții ,să o ducă în cer pentru  ai dezvălui misterele "vieții de dincolo".
 Dar acest mesaj demonstrează tocmai că  Dumnezeu este deasupra doctrinelor omenești , o fi atât de greu de acceptat  acest adevăr ?

 Această mărturie este deosebită pentru ca desfințează unele prejudecati și neadevaruri :

  1. Desfințează minciuna  promovată de adventiști și org. Martorii lui Iehova care spun că nu există suflet nemuritor .
  2. Infirmă prejudecățile ortodocșilor care spun că numai ei dețin biserica adevarată și iertarea pacatelor se face numai prin spevedania la preot. (mărturia despre Judecata lui Hristos în care este acceptat în cer un creștin pocăit  dovedește contrariul ).
  3.  Infirmă prejudecățile unora care spun că numai neoprotesanții ajung în rai, ceilați care au diverse traditii merg în iad - pentru că urmează tradiții nescripturale. Mărturia Cristinei o greco-catolică dovedește ca în Fața lui Dumnezeu conteză în primul rând credința în Hristos și sfințenia vieții , nu respectarea unei doctrine elaborată de un cult. Dumnezeu nu trimite în iad o persoană doar pentru că urmeaza niște tradiții (chiar nescripturale ) precum închinarea la sfinti cum în mod eronat cred unii dogmatici.
 4.  Înfirma miturile care spun că în cer există o mulțime de sfinți care se roagă pentru pacătoșii de pe pământ .Cristina (și nici alte mărturii de acest fel ) nu spun  nimic despre  existența unor mijlocitori intre om și Hristos . 
 5. Infirmă prejudecata că în cer se intră automat prin credință ci dovedește contrariul că există o judecată a tuturor exercitată de Hristos ,  care judecă omul în functie de faptele sale. Toata viața omului apare ca pe un ecran în văzul tuturor celor prezenți, iar omul este întrebat "Ce ai făcut cu viața ta ?" Nu ești întrebat in cer din ce cult ai făcut parte , cum cred mulți.
 7.  Infirmă miturile ortodoxe ce vorbesc despre existența unor vămi ale văzduhului sau a cântarului cu bune și rele care contribuie la acceparea sau nu a omului in cer.

Această mărturie confirmă în schimb că tot ce scrie în Scripturi se va împlini . In cer se împinește cuvantul lui Hristos  și nu doctrinele inventate de oameni.

                                                VIDEO Marturie Cristina
                                                                     
    



.....
10. O înfrângere cât o victorie”. Rezultatul real: 33%. - Oct 11, 2018 8:21:00 PM
 



  Omagiu romanilor din strainatate care au depasit numarul votantilor de la parlamentare. Marturiile romanilor din diaspora.
S-a dovedit că referendumul nu a fost al lui Dragnea iar intrebarea suficient de clară pentru că a votat însuși Iohannis. Dacă a votat președintele se presupune că a înțeles întrebarea, nu-i așa? S-a dovedit că initiativa a fost a cetățenilor pentru că partidele și mass-media au boicotat referendumul până în ultima clipă. S-a dovedit că referendumul a fost democratic pentru că acum trompetele progresiste ridică în slăvi democrația post-rezultat când mai deunăzi strigau că referendumul este anti-democratic.  S-a dovedit cine a mințit și care este numărul celor prostiți de minciună aș zice destul de mare dar nu vreau să insist asupra acestui aspect. Celor ce se simt cu acestă muscă pe căciulă nu vreau decât să vă spun: Zâmbiți, tocmai ați asistat la primele alegeri democratice din România. La care voi nu ați participat.
În schimb, mă bucur că sunt 4 milioane de români deștepți, imuni la propaganda toxică și dezinformarea organizată, oameni care discern între Adevăr și minciună. 4 milioane de români în lumină. Știm câți suntem, acum ne cunoaștem.

Petru Bogatu, Chisinau

O diversiune reușită a inamicilor referendumului pentru familie a fost să inducă ideea că acesta ar fi fost inițiat și promovat de politicieni, în special, de PSD și Dragnea, ceea ce este total fals. Nicio formațiune politică, chiar și cele care au salutat consultarea populară (PSD, PNL, PMP), nu s-au implicat direct în organizarea și desfășurarea lui.
Mulți români au căzut pradă acestei dezinformări, I-am auzit ieri pe unii intelectuali spunând că dacă Dragnea declară că este adeptul familiei tradiționale, nu mă duc la referendum. Păi, Dragnea declară multe, de exemplu, că e un euroatlantist convins. Să ieșim din NATO din cauza asta?


N. NACU, Berna
Tocmai am ieșit din Consultatul din Berna. Pentru un consulat mic, oamenii au venit la vot. Nu știu ce rezultat va ieși, însă este impresionantă mobilizarea românilor din această parte a Elveției – unde nu sunt foarte mulți români – și conștiința morală care i-a convins să vină astăzi aici. Unii au venit de la peste 100 de kilometri. Unii, chiar din Germania, pentru că erau aproape de frontieră.
Medici, cercetători, oameni de profesii și convingeri dintre cele diverse din această parte a Elveției și din vecinătatea ei au venit pentru a da, conform unui prieten chirurg din Berna, un vot de conștiință.
Acum am înțeles ce înseamnă, cu adevărat, că „se deosebesc duhurile”!
Dacă cineva se întreabă de ce în străinătate prezența la un vot legat de definiția constituțională a căsătoriei a fost atât de angajată, îi voi da răspunsul imediat:
Cetățeanul român din străinătate știe ce va urma în România pentru că a văzut și a experimentat deja cum arată legile corectitudinii politice acolo unde locuiește.

Ceea ce mă interpelează în chip radical nu va fi faptul că într-un viitor apropiat formele alternative de căsătorie vor face parte din spațiul cotidian.
Mă interpelează faptul că, la un moment dat, nu voi mai avea dreptul să-mi spun punctul de vedere, potrivit conștiinței, înăuntrul unui spațiu de cercetare umanist.
Mă interpelează faptul că dacă-mi voi spune cu fermitate acest punct de vedere, voi fi interpelat de o serie de legi care au decis „ce” și „cum” trebuie să gândesc.
Mă interpelează faptul că aceste legi mă vor pedepsi pentru ceea ce poartă simplu numele de „delict de opinie”.
Nu voi mai vedea atunci nici un fel de diferență între marxismul agresiv din copilăria mea și neo-marxismul corectitudinii politice instaurat în numele democrației.
 Primim pe email de la Natalia Luchita, din Londra:…sunt profund dezamagita de datele privind numarul de voturi de ieri. Profund!
Ieri in Londra a fost un frig ingrozitor, si o ploaie rece a cazut toata ziua. Cu toate astea, cu cafeaua in mana, la ora noua eram la sectia de vot! Langa mine, mame cu cate doi copii de mana asteptau sa puna stampila. A trebuit sa votez intr-un alt oras, deci mers cu trenul, mers pe jos pana la vot, pe frig si ploaie. Si ca mine au venit multi…
Votul meu a fost un vot pentru DUMNEZEU… sa nu imi fie rusine ca port cruce la gat! Si sa nu ii fie rusine lui Dumnezeu cu mine!
Votul meu a fost un vot pentru LIBERTATE… libertatea de a fi eu, cu credinta mea, cu valorile mele, cu educatia mea… si toate acestea sa le pot trasmite mai departe.
Votul meu a fost un vot pentru a avea VOCE …Un vot  #farafrica… un vot DA! Fara frica ca cineva sa vina sa imi ia dreptul de a spune cu voce tare un ADEVAR!

Luton,UK – Referendum 2018…acum cateva saptamani la locul de munca, intamplator am atins subiectul familiei. Pe coperta unei reviste de specialitate aparuse un copilas atat de frumos ca un inger, iar in spatele lui doi barbati. Da! Propaganda aceasta este peste tot! Inclusiv la locul de munca, unde suntem bombardati cu traininguri, inclusiv cu cerinte de a dona bani ONG-urilor LGBT’iste, si inclusiv in ziarele de specialitate, care nu au nimic cu familia, educatia sau altceva…
In soapta, la un colt, am spus ca eu cred ca doi tati nu pot inlocui o mama, si doua mame nu pot inlocui un tata, si ca un copil are sanse de a creste normal doar intr-o familie formata din tata si mama, bazandu-ma pe studii relevante pe acest subiect. Colegii mei, TOT IN SOAPTA, mi-au spus, ca ei cred ca mine, dar sa nu mai vorbesc nicioadata pe acest subiect pentru ca … le este FRICA… frica sa nu isi piarda job-ul, frica sa nu fie acuzati de homofobie, frica.. pana la urma de a nu se trezi cu un proces legal impotriva lor! DA FRICA! … oameni normali carora a ajuns sa le fie frica sa afirme un adevar in care cred!
Am ramas cu un gust amar in inima in acel moment… eu, copil al comunismului, cu strabunici deportati, crescuta de generatii care au rezistat comunismului, AM AJUNS SA TRAIESC IN PLIN COMUNISM… de alt fel, dar mai teribil! Am plans atunci.. de ciuda! Macar comunismul n-a intrat cu bocancii in burtile mamelor si nici in constiinta copiilor…
De data asta insa tinta sunt copii! Strica-le mintea de mici…si niciodata… niciodata nu isi mai revin.. Cine a studiat psihologia copilului si mai ales etapele de formare a creierul copiilor stie despre ce vorbesc…
Cred ca toti ati vazut acel clip cu Inchizitia pe care l-au facut opozantii referendumului –  e o realitate in curs de dezvoltare! Ei insisi o implementeaza!
VA VOR LUA TOTUL… TOTUL… inclusiv, sau in primul rand ce aveti mai sfant: propriii copii!
Ma doare sa vad atatea mame cu copii (vedete) impotriva normalitatii… pur si simplu, ma doare sufletul… nu inteleg, nu inteleg cum poate o mama sa scoata pe gura asemenea prostii… nu inteleg!
Ma doare sa vad barbati care nu se mai ridica pentru a-si apara familiile… ma doare!
Ma doare sa constat ca tanara generatie … e chiar atat de spalata pe creier de distractie, bani… si nihilism.
Ma astept ca dupa acest referendum – daca nu va trece (Doamne Fereste!)… sa fie bisericile goale: pentru ce sa te mai cununi, daca nu crezi in propria uniune dintre un barbat si femeie, pentru ce sa mai botezi un copil, daca nu crezi in familie, pentru ce, daca ti-a fost lene sa spui un DA lui Dumnezeu?
Dragilor, sa nu ii fie si lui Dumnezeu lene atunci cand veti avea nevoie de El… sa nu stea si El pe canapea, cand veti avea un necaz, o boala, un copil bolnav… Ca atunci, cand nu se mai poate face nimic, si nici spitalele, nici gradinitele, nici banii, nici distractia, nici vedestimul nu va pot ajuta… La El strigati! Dumnezeu este bun… dar sa nu intarzie la rugaciunea voastra … vorba vine, daca e obosit si si-a pus #boicot?!

 

Cristian Niculescu

Iohannis la vot: „Asa-i ca nu s-a-nghesuit lumea?”Domnu președinte, dacă credeți că păcăliți pe cineva, vi se pare! Am înțeles exact votul la orele serii, ca să pozați în cetățean care-și exercită un drept democratic, dar ca să nu dați un semnal sau un trend nedorit, dacă ați fi votat mai devreme. Acum toată lumea știe că ați votat NU, inclusiv liberalii lui Orban, ăia care au votat DA, ca șeful lor. Și care nu vă vor mai da votul în 2019.
În general, noi, unii dintre ăștia care v-am votat în 2014 am înțeles cinismul cerut de funcție și lungile dvs. tăceri… sunt sigur că o să înțelegeți și tăcerea noastră la urne, anul viitor – sau zgomotul făcut și votul pentru un alt candidat.

Să recapitulăm de ce eu, unul, nu vreau un al IV-lea Reich homosexual și nu vreau Gaystapo, iar pentru asta sunt gata să mă bat oricând și oricât:
• Doamna lesbiană Masha Gessen se dă în fapt: „Lupta pentru legalizarea căsătoriei gay presupune în general să minţim în legătură cu ce vom face cu căsătoria odată ce aceasta ne va fi permisă – fiindcă minţim atunci când spunem că instituţia căsătoriei nu se va schimba. Se va schimba și părerea mea este că aceasta nici nu ar trebui să existe.
• Celebrul cuplu gay Dolce&Gabbana spune că singura familie posibilă e cea tradițională și copiii nu ar trebui crescuți de cupluri same-sex. Toată planeta LGBT le-a sărit în cap și le-a boicotat produsele, în frunte cu Elton John. Interviul D&G a dispărut din toată presa centrală internațională.
• Ludwig Lenz, un excepțional chirurg estetician evreu, lucra la Institutul pentru Cercetări Sexuale (Institut fur Sexual Wissenschaft) din Berlin, unde erau 40.000 de mărturii despre perversiunile sexuale ale liderilor naziști. Lenz spune că ”nici măcar 10% dintre oamenii care în 1933 au luat soarta Germaniei în mâinile lor nu erau normali sexual”. Mișcarea homosexuală a creat cămășile brune naziste, iar acestea au înființat partidul NSDAP, apărut într-un bar gay din Munchen. Ernst Rohm, prima mână dreaptă a lui Hitler era homosexual, ”ca și mulți alții la începuturile nazismului”, arată istoricul William Shirer în cartea sa ”Ascensiunea și căderea celui de-al III-lea Reich”.
• Majoritatea apropiaților lui Hitler erau homosexuali, de la șeful HitlerJugend (tineretul hitlerist) până la ministrul economiei, Hermann Goering, care se îmbrăca în fuste, își vopsea unghiile și se machia. Avocatul lui Hitler și paza lui de corp erau gay. Șefii lagărelor de concentrare erau gay. Faimosul vânător de naziști Elie Wiesel povestește despre responsabilul de la Auschwitz cu care a avut de-a face, că ”iubea băiețeii” și observă că ”exista un trafic considerabil de copii tineri, printre homosexualii de acolo”.

• În instanțele din SUA au fost și sunt numeroase procese cu mărturii ale copiilor crescuți de cupluri G&L. Martorii și-au trăit viața în mediul și cu părinți gay or lesbian. Ei descriu și analizează, detaliat și riguros, confuzia, toxicitatea și turpitudinea lumii G&L, care le-a marcat existența. Am studiat 3 dintre ele. Sunt testimoniale clare despre cât de dăunător este un asemenea mediu pentru dezvoltarea copilului, viitor adult. Ultimul link, cazul Lopez (crescut de 2 psihiatre lesbiene) include, la final (pag.21-26) un set de citate condensate ale adulților și copiilor care au făcut parte din ”familii” gay&lesbian.https://www.scribd.com/…/2403…/Dawn-Stefanowicz-Amicus-Briefhttps://www.scribd.com/doc…/240312276/B-N-Klein-Amicus-Briefhttps://www.scribd.com/…/2…/Robert-Oscar-Lopez-Amicus-Brief…
Și un studiu comparativ despre copiii din famiiile normale și cele LGBT, rezumat aici:https://www.focusonthefamily.com/…/regnerus-family-structur…


sursa www.ziaristionline.ro/2018/10/08/o-infrangere-cat-o-victorie-rezultatul-real-33-omagiu-romanilor-din-strainatate-care-au-depasit-numarul-votantilor-de-la-parlamentare-oameni-simpli-si-liderii-coalitiei-pentru-familie-despre/
...



 
11. La ce să vă așteptați dupa referendum - Oct 8, 2018 1:30:00 PM


12. Ce mai valorează faptele azi - Sep 29, 2018 5:32:00 PM

                                                                                 https://i0.wp.com/sclipiri.ro/wp-content/uploads/2018/09/1-118.jpg?resize=620%2C330


Un copil flamand cauta mancare printre deseuri. Reactiile oamenilor:Un experiment social realizat in Noua Zeelanda dezvaluie o realitate crunta a zilelor noastre: aceea ca fiecare dintre noi traim intr-o multime solitara si desi suntem inconjurati de oameni, suntem foarte singuri. Un baiat vizibil slabit si flamand, cu hainele murdare, se plimba prin multime. La un moment dat, se opreste in dreptul unui cos de gunoi si gusta firimiturile dintr-un ambalaj.
Reactia oamenilor in fata unei astfel de imagini este una greu de imaginat. Nimeni nu se opreste din drum, nimeni nu ii acorda macar cativa centi, nimeni nu il intreaba nimic…Si cand te gandesti ca este doar un copil.
Experimentul a fost filmat cu o camera ascunsa, iar concluziile sunt printre cele mai …amare. Nu ne mai pasa unii de altii, traim intr-o societate in care individualismul ne guverneaza vietile, iar intr-ajutorarea semenelui nostru este o invatatura biblica mult prea demodata pentru noi, oamenii modernitatii cu Iphone-uri, tablete si alte gadget-uri, care ne ocupa tot timpul…



...



13. Care este deosebirea intre prezbiter și preot - Sep 17, 2018 9:52:00 AM
In cartea Faptele Apostolilor cap. 14 versetul 23  dar si in alte cateva versete din Noul Testament ni se spune ca apostolii au "randuit (hirotonit) prezbiteri in fiecare biserica" .
In bibliile protestante este folosit cuvantul prezbiteri sau batrani (elders) , la fel in biblia catolica Fapte 14:23 scrie ca "apostolii au hirotonit prezbiteri" in fiecare comunitate.
Intr-o singura biblie este tradus altfel si anume in biblia ortodoxa scrie in Fapte 14:23 : "Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică..."
 Un alt exemplu :
"Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii", scrie in biblia ortodoxa in timp ce in original scrie "să cheme prezbiterii" -  πρεσβυτέρους şi nu ἱερεύς (preot) .

ἀσθενεῖ τις ἐν ὑμῖν; προσκαλεσάσθω τοὺς πρεσβυτέρους τῆς ἐκκλησίας, καὶ προσευξάσθωσαν ἐπ’ αὐτὸν ἀλείψαντες [αὐτὸν] ἐλαίῳ ἐν τῷ ὀνόματι τοῦ κυρίου: (Iacov 5:14)

In literatura ortodoxa se argumenteaza ca de fapt prezbiterii erau si ei preoti , cuvantul prezbiter si preot conincid de aceia sa tradus preot . 
 Oare asa sa fie cuvantul prezbiter si preot sunt sinonime ? 
Categoric , nu. Daca ar fi fost vorba de preoti atunci era scris cuvantul preot si nu prezbiter .

Care este diferenta intre prezbiter si preot ? 

 Prezbiterul   asa cum este prezentat in  Noul Testament era o persoana aleasa din biserica locala care era un crestin matur spiritual,un om  intelept, care indeplinea criteriile enumerate in Noul Testament pentru aceasta functie. (1 Timotei 3:1-13 ; 1 Tit 5:9 ) Prezbiterul  se ocupa de invatatura spirituala data comunitatii , veghea sa nu apara abateri de la invatatura lasata de apostoli etc... Acesta nu facea parte dintr-o casta speciala , precum erau preotii levitici din Vechiul Testament , nu erau absolventi ai unor scoli teologice , nu indeplineau niste ritualuri precum cele practicate in  Liturghii (care inca nu se constituisera  in acea perioada de formare a Bisericii).

Preotia sacramentala - acesta este termenul folosit de bisericile ortodoxe si catolice pentru a defini slujba de preot in bisericile lor .
Ce este aceasta ? Conform definitiei data de literatura BO , preotia sacramentala este :

   " ....Una din cele Şapte Taine Bisericeşti  .Numai cei hirotonisiţi în această preoţie pot oficia Sfintele Taine şi dacă este săvârşită o taină (căsătoria, botezul, euharistia, etc.) de cineva care nu a fost consacrat în preoţia sacramentală taina respectivă nu este valabilă  Cei consacraţi în preoţia sacramentală au puterea de a ierta păcatele oamenilor."

Nimic din toate acestea nu le gasim in descrierea  data prezbiterilor din Noul Testament , este mai mult decat evident ca prezbiterul nu este acelasi lucru cu preotul ( chiar daca aparent ambii au functii pastorale) ,  sunt deosebiri majore intre cele doua variante prezbiterul instituit de apostoli si preotul care este produsul Bisericii catolice/ ortodoxe. 

  Conducătorii şi slujitorii Bisericii nu au purtat titlul de preot în sens de a se deosebi de restul credincioşilor. Toţi credincioşii sunt numiţi preoţi, dar în nici un caz nu sunt numiţi aşa slujitorii ordinaţi. Ei sunt numiţi apostoli, episcopi, prezbiteri, diaconi (sau diaconiţe) dar nu este termenul de preot (in original).
 Ce alt motiv au avut traducătorii Bibliei din Biserica Ortodoxă să traducă cuvântul πρεσβυτέρους cu termenul preot (ἱερεύς) afară de acela ca să îndreptăţească învăţătura despre preoţia sacramentală?

 https://crestinismro.wordpress.com/organizarea-bisericii-primare/

 https://moldovacrestina.md/apostolii-despre-preotia-sacramentala/

 https://moldovacrestina.md/hirotonia-noul-testament/



 ...


14. ARNOLD - Aug 2, 2018 4:29:00 PM
                                                                                   Fotografia postată de Isaharus.



 FUNCȚIILE VIN ȘI TREC, ÎNSĂ IMPORTANT ESTE CE FAC OAMENII PENTRU OAMENI

Cunoscutul actor, Arnold Schwarzenegger, a postat o fotografie cu el dormind pe stradă sub faimoasa sa statuie de bronz și, trist, a scris "Cum s-au schimbat vremurile"...

Motivul pentru care a scris fraza a fost nu pentru că este bătrân, ci pentru că atunci când era guvernator al Californiei, el a inaugurat un hotel cu statuia sa. Personalul hotelului i-a spus lui Arnold: "În orice moment poți veni și ai o cameră rezervată pentru tine". Când Arnold nu a mai fost în ​​funcția de guvernator și s-a dus la hotel, administrația a refuzat să-i dea o cameră argumentând că ar trebui să plătească pentru una, deoarece erau foarte solicitați.

El și-a adus un sac de dormit, l-a așezat la picioarele statuii sale și a explicat:
"Când eram într-o poziție importantă, mi-au oferit totul, întotdeauna, și când am pierdut această poziție, au uitat de mine și nu și-au ținut promisiunea.
Nu aveți încredere în poziția voastră sau în banii pe care îi aveți, nici în puterea voastră, nici în inteligența voastră, nu vor dura! Când ești "important" în ochii oamenilor, toată lumea este "prieten" cu tine. Dar odată ce nu mai prezinți interes, nu mai contezi! Nu ești cine crezi că vei fi întotdeauna, nimic nu durează pentru totdeauna!"



...







15. Sola Scriptura sau Prima Luther? - Jul 7, 2018 1:09:00 PM
                                                                                                                                     

Sola Scriptura sau Prima Luther? Ce crede Martin Luther despre Biblie?
În ceea ce privește Biblia, cei din Biserica adevărată a lui Dumnezeu cred că "Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte (II Timotei 3:16).

Martin Luther a fost de acord?
Martin Luther a învățat în mod public că doar Biblia ar trebui folosită ca doctrină. Unul dintre lozincile mișcării sale a fost Sola Scriptura ( "numai Biblia").


Deși Martin Luther a declarat că a privit Biblia "ca și cum însuși Dumnezeu ar fi vorbit acolo", el a mai spus,
"Sunt încrezător că nu este cuvântul meu, ci cuvântul lui Hristos, așa că gura mea este cea care rostește cuvintele"
Oare Martin Luther cu adevărat tace și crede Biblia mai mult decât propriile sale opinii? Acest articol îl va cita pe Martin Luther extensiv pentru a ajuta cititorul să răspundă la această întrebare.
Martin Luther a adăugat la Cartea Romani
Biblia, în Romani 3:28, afirmă:
Prin urmare, concluzionăm că un om este justificat prin credință, fără faptele legii.
Martin Luther, în traducerea sa in germană a Bibliei, a adăugat în mod specific cuvântul "allein" ( singur) în Romani 3: 28 - un cuvânt care nu este în greaca originală. Observați învățații protestanți:
Martin Luther ar sublinia încă o dată că suntem "îndreptățiți doar (numai) prin credință" fara faptele legii "(Romani 3:28), adăugând cuvântul german" allein "( singur ) în traducerea textului grecesc, cu siguranță există o urmă a lui Marcion în mutarea lui Luther (Brown HOJ, Erezii:Editura Hendrickson, Peabody (MA), 1988, pp. 64-65).
"Dr. Martin Luther o va avea așa: "... o voi avea așa și voi ordona să fie așa, iar voința mea este suficientă. Știu foarte bine că cuvântul "singur" nu este în textul latin sau grecesc (Stoddard J. Rebuilding a Lost Faith, 1922, pp. 101-102, vezi și Luther M. Amic, Discuție, 1, 127).
Poate că trebuie de asemenea remarcat faptul că Martin Luther a susținut de asemenea că cuvântul "singur" a fost necesar pentru o traducere în limba germană. Adevărul este că Martin Luther a adăugat în mod intenționat un cuvânt, iar mulți se bazau, din păcate, pe el.
A doua lozinca pentru adepții lui Martin Luther a fost expresia Sola Fide.......... ( credinta singura). Dar se pare că Martin Luther poate să fi tradus în mod intenționat greșit Romani 3:28 pentru pretenția de a da o justificare scripturală pentru doctrina sa Sola Fide .
Martin Luther a făcut cel puțin o altă interpretare intenționată
Martin Luther a fost, de asemenea, acuzat de interpretarea greșită a lui Matei 3: 2, Fapte 19:18, și multe alte scripturi (ibid, p. 200).
Matei 3: 2 afirmă,
"Pocăiți-vă, căci împărăția cerurilor este aproape!"
Martin Luther, în traducerea sa germană, după cel puțin o sursă catolică, a schimbat cuvântul "pocăi" cu a "repara" sau "face mai bine" (ibid, p. 201), probabil pentru a-și justifica poziția ascultă de legile lui Dumnezeu prin pocăință. Alții nu sunt de acord în această privință și indică faptul că termenul german ales poate sau trebuie tradus ca pocăință.
Cu toate acestea, indiferent de traducere , Martin Luther nu a părut să învețe o adevărată pocăință reală, așa cum a învățat,
"Fiți un păcătos și păcătuiți cu îndrăzneală, dar credeți cu mai multă îndrăzneală. Păcatul nu ne va îndepărta de El, chiar dacă ar trebui să facem curvii sau ucidere de mii și de mii de ori pe zi "(Luther, M. Letter din 1 august 1521 citat în Stoddard, p. 93).
http://crestin-total-schimbat.blogspot.com/2017/06/martin-luther-vs-iacov.html
Martin Luther părea să treacă cu vederea ce a învățat Cartea Evreilor:
"Căci dacă păcătuim în mod intenționat după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne sacrificiu pentru păcate, ci o așteptare înfricoșătoare a zilei judecatii" (Evrei 10: 26-27).
Martin Luther a învățat că anumite cărți ale Bibliei erau discutabile
Martin Luther avea viziuni diferite asupra diferitelor cărți ale Bibliei. Mai exact, el a avut o viziune destul de nefavorabila asupra Cărților Evreilor, Iacov, Iuda și Apocalipsa.
Enciclopedia Catolică susține:
În ceea ce privește protestantismul, anglicanii și calvinistii au păstrat întotdeauna întregul Noul Testament. Dar, timp de peste un secol, adepții lui Luther au exclus Evrei, Iacov, Iuda și Apocalipsa (Reid, George J.) Transcribed by Ernie Stefanik Canon din Noul Testament. Encyclopedia,
În ceea ce privește epistola catre Evrei, Martin Luther a declarat,
Nu trebuie să surprindeți pe cineva să găsească aici bucăți de lemn, fân și paie (O'Hare, p. 203).
El a scris, de asemenea,
Epistola lui Iacov este o epistolă de paie ... pentru că nu are nimic din natura evangheliei  "(Luther, M. Prefață la Noul Testament, 1546).
Se pare că Martin Luther a preferat cu adevărat conceptul de prima Luther (primatul lui Luther) și nu Sola Scriptura când sa referit la doctrină.
Aceia dintre noi care credem în adevărata Biserică a lui Dumnezeu cred că toate cele 66 de cărți ale Bibliei sunt inspirate de Dumnezeu si de folos (II Timotei 3:16). Pentru că de asemenea credem că nu ni se permite să adăugăm sau să scoatem nimic din Biblie (vezi Apocalipsa 22: 18-19), nu putem urma învățăturile celor care au schimbat sau diminuat importanța a cel puțin 18 carti (Geneza, Exodul, Leviticul, Numerele, Deuteronomul, Estera, Iov, Eclesiastul, Iona, Matei, Luca, Ioan, Fapte, Romani, Evrei, Iacov, Iudei și Apocalipsa).
sursa : cogwriter.com/luther.htm    
...
16. Păcate "discutabile"? Alcoolul, sportul, marea și televizorul - Apr 24, 2018 10:40:00 AM
                                                                           



...
17. Biserici non-denominationale - Mărturia unei tinere - Feb 1, 2018 7:59:00 PM
                                                                     


 Scurtă prezentare

Multi cred despre bisericile numite de unii "independente" ca fiind fiind biserici evanghelice sau  "de pocăiți". Ce sunt în realitate acestea ? Grupările non-denominaționale au apărut în SUA în ultimele decenii și așa cum  arată și denumirea lor sunt organizații religioase neafiliate unui cult creștin, chiar mai mult , resping  ideea de cult bazat pe doctrină si tradiție (sunt usor de recunoscut prin faptul ca nu specifica apartenența la un cult creștin cunoscut ci iși dau doar un nume de fațadă bisericii locale).
 Cele mai multe din acestea au o dogmă liberală (chiar libertină) care proclamă mântuirea garantată doar prin credință,fără prea multe restricții privind comportamentul sau  îmbracămintea  ( pantaloni la femei, machiaje, cercei  etc.)  "Dumnezeu te acceptă așa cum ești"  proclamă liderii lor.  La acestea se adaugă "inchinarea"  bazată pe trupa de "muzică contemporană" muzică dominată  de ritm cu chitări electrice și tobe în unele comunități practicându-se și dansul (ca mod de închinare) cu scopul de ai atrage pe tineri.
 Aceste grupări au fost inființate inițial în SUA, ca o formă de respingere a cultelor creștine p/np tradiționale (baptiste, metodiste, presbiteriene etc.) considerate prea rigide și tradiționaliste ,dar și a noțiunii de "religie" în general. Acestea dovenindu-se foarte atractive în special pentru tineri dar și pentru cei care resping confesiunile care proclamă aplicarea ad-literam a cuvantului Scripturii (pocaiți).
Cele mai multe grupări non-denominaționale (numite și biserici independente) , unele din ele carismatice  sunt în orașe precum Timișoara  Arad, Baia Mare, Tg. Mures, București. deși practic îi găsești in orice oraș mai dezvoltat.



Mărturia unui tinere care a fost atrasă  într-o "biserică" independentă care se manifesta prin "închinare moderă" pe care a parăsit-o pentru o credinţa creştină autentică 



A trăi o pocăinţă surogat este mai grav decât a nu crede în Dumnezeu. Domnul Isus Hristos a avut cele mai grele cuvinte dintre toate câte a rostit faţă de farisei, cărturari şi preoţi..........
           Nu mai vrem să plătim nici un preţ şi ţinem morţiş să ne bucurăm. Facem orice ca să ne bucurăm. Lumea în care trăim se aruncă disperată în distracţii şi noi ni le-am inventat pe ale noastre, cu gust de religie şi coloranţi artificiali. Am imitat cum puţini pot imita lumea şi am adus-o în bisericile noastre, botezînd-o cu nume creştin. Ne legănăm şi cântăm după duhul lumii, trăim după duhul lumii, vorbim după duhul lumii, ne îmbrăcăm după duhul lumii, .. Ne-am lăsat siluiţi de lume şi nici măcar nu mai opunem rezistenţă! Părinţii credincioşi asistă cu nepăsare şi neputinţă la batjocorirea copiilor lor, batjocorire care nu se face în lume ci chiar în ceea ce ei numesc biserică. Creştinismul a ajuns să fie “cool”, senzaţiile provocate şi trăite în mod artificial fiind confundate cu bucuria în Duhul Sfânt. Am ajuns în vremurile în care este mai periculos să-ţi duci copii la biserică decât pe stadion. Pentru-că dacă învaţă o cale strâmbă a pocăinţei nu vor mai avea nici o şansă. Ori vor crede că sunt bogaţi dar ei vor fi săraci, ori se vor dezgusta de ceea ce au găsit, pe bună dreptate spunând că nu vor o astfel de cale a pocăinţei.
          Nu-i de vină lumea! Ea merge pe calea ei. Sunt de vină cei ce au adormit dar care ar fi trebuit să stea treji, sau să demisioneze!
          Dar dacă cei din frunte au adormit ar trebui să fim treji măcar noi. Şi să nu ne lăsăm duşi de valul înşelătoriei religioase.

Am scris aceste rânduri după ce, în urma publicării materialului intitulat “De ce nu cred în pocăinţa lui Bodo” am primit o scrisoare din partea unei tinere de 23 de ani, Cosmina.
          Scrisoarea ei m-a întristat dar mi-a adus şi bucurie. Am înţeles încă o dată că pericolul despre care vă vorbeam în acel material este real. Pericolul pocăinţei false şi al închinării false. Dar m-am şi bucurat că o tânără de 23 de ani a reuşit să se smulgă din mreaja acestei credinţe înşelătoare, să se reîntoarcă la Scripturi şi să se aşeze pe făgaşul cel bun.
          Am întrebat-o dacă pot să-i public scrisoarea şi iată ce mi-a scris în cea de-a doua scrisoare şi din care extrag doar un fragment:
          “Vă rog să vă rugaţi, şi dacă credeţi că scrisoarea publicată va fi spre gloria lui Dumnezeu atunci da, puteţi să o publicaţi. În acelaşi timp, rugaţi-vă şi pentru mine pentru că în urma publicării scrisorii vor fi reacţii şi aş vrea să ramân tare în lucrurile pe care mi le-a încredinţat Dumnezeu. Mă simt ca un copil printre lupi înfometaţi gata să mă sfaşie, în locuri unde ar fi trebuit să găsesc o turmă şi un Păstor. Sunt puţini oamenii credincioşi pe lângă care pot să mă întăresc în omul dinlăuntru prin părtaşia frăţească. Slavă Lui că a găsit cu cale să înfruntăm aici prigoniri şi acolo odihnă! “
          Am stat într-un moment de cumpănă. Mă gândeam să o protejez pe Cosmina şi să nu fac publică scrisoarea sau să-i dau alt nume. Dar mi-am adus aminte că Domnul Isus spunea că ucenicii Lui vor fi prigoniţi. De ce prigoniţi? Pentru că ei au ales să fie altfel. Altfel decât lumea şi altfel decât lumea religioasă. Pocăiţii spun că ei sunt altfel decât lumea. Trecând peste faptul că afirmaţia aceasta nu se mai potriveşte cu realitatea ar trebui să ne gândim dacă nu cumva este nevoie să nu ne mai potrivim nici cu chipul organizaţiei religioase din care facem parte. Potrivirea, asemănarea, trebuie să fie cu Hristos şi numai cu El.
          Şi m-am gîndit apoi că persecuţia religioasă nu a făcut rău nimănui. Dimpotrivă! Se vede aceasta azi, în libertate, când, de bine ce ne este, am început să ne facem viţei de aur şi să ne ridicăm la joc şi veselie. Nu s-ar fi întâmplat aşa ceva în timpul persecuţiei comuniste.
          Şi apoi oare nu vrea Satan ca toţi să tăcem şi înşelătoria să continue? Dar Dumnezeu nu se lasă fără mărturie.
Iată dar scrisoarea Cosminei:
          “Pace, frate Dan.
          Numele meu este Cosmina. Am 23 de ani iar în Februarie fac 3 ani de când m-am pocăit. Sunt din Bucureşti
          Vă spun sincer că şi eu am fost tare înşelată. Am fost prinsă în magia ritmurilor muzicale şi a fel de fel de manipulări emoţionale, în special prin muzică. Într-adevăr îmi puneam întrebarea: De ce am aceleaşi stări când mă “închin” Domnului ca atunci când eram în lume la un concert necreştin? Poate închinarea pentru Satan să fie aceeaşi ca închinarea pentru Dumnezeu? Ştiam că nu… dar nu ştiam nici să explic, nici nu cunoşteam adevărata închinare ca să pot face distincţia. Practic săream, dansam, mă învârteam… făceam tot felul de chestii de care sincer să vă spun acum… mi-e ruşine. Oamenii veneau totuşi şi-mi spuneau: “Ce minunat te închini Domnului! Cât de mult mă încurajezi când te văd cum te “închini”!” “Ai darul închinării!” etc…
          Îi mulţumesc lui Dumnezeu că a venit o perioadă de criză în viaţa mea (pe plan spiritual). L-am ascultat pe Paul Washer când a fost în mai  în Bucureşti apoi am continuat să ascult oameni duhovniceşti, inclusiv Zac Poonen. Şi mi-am dat seama că ceva chiar nu merge. Am plecat din biserică şi din toate activităţile “religioase” în care eram implicată. Şi am început să-l întreb pe Dumnezeu… “Ce este mântuirea?”. “Ce este Crucea Ta?”
           Am luat-o de la început… fiecare pas… La un moment dat… ceva s-a întamplat. Am început să înţeleg atâtea minciuni în care credeam ferm, atâtea păcate pe care nu le vedeam… Şi am început să fug la propriu şi la figurat de ceea ce se numeşte “închinare” astăzi… Mă înfricoşez şi mă apucă fiorii groazei numai când ascult câteva acorduri ale melodiilor “creştine” pe care odată, cândva, mă “închinam” Domnului.
          Din Iunie, de când Dumnezeu m-a regenerat, până în momentul de faţă… încă mă minunez de mântuirea Lui Dumnezeu, de dragostea lui arătată la Cruce, de jertfa Lui… Şi mi-am adus aminte ce a spus Paul Washer că dacă Jertfa lui Hristos e plictisitoare pentru tine, sau că e ceva ce ai inţeles când te-ai pocăit – eşti înşelat! Că poţi să petreci veşnicii meditând la Jertfa Lui şi întotdeauna va fi nouă şi minunată! Glorie Lui!
          Când l-am ascultat pe Bodo şi m-am gândit la ceea ce a spus… m-am întristat… Să te pocaieşti pentru a “face şi tu ceva pentru Dumnezeu” e tare trist. Şi ce e şi mai trist… e că am întâlnit puţini oameni care să înţeleagă pericolul în care ne aflăm. Nici eu nu l-am înţeles dar Dumnezeu a avut milă de mine şi are milă în continuare. Mâna Lui Dumnezeu nu e prea scurtă ca să mântuiască, dar inima omului e prea împietrită ca să se lase mântuit… pentru că asta înseamnă să renunţe la “Eu”. Aici mi-a fost şi mie greu… Mi se spunea că ceea ce fac “Eu” nu e închinare (de către 2-3 fraţi tare dragi) dar “Eu” mă “simţeam prea bine” ca să renunţ.
         
          Fiţi binecuvântat!
          P.S.: Imi pare rău că dragostea, îngăduinţa creştină, sfinţenia, toleranţa, credinţa, harul… sunt înţelese atât de greşit astăzi…”

          Pe de o parte este bine că fiecare poate să creadă ceea ce vrea şi nu se impune de undeva de sus ce să credem. Dumnezeu ne-a acordat această libertate şi omul să nu-şi permită să o anuleze. Dar tocmai pentru că fiecare poate să creadă ce vrea există pericolul ca să coborâm ştacheta credinţei jos de tot pentru a putea atrage în jurul nostru cât mai mulţi care să împărtăşească această credinţă şi, în felul acesta, să ne justificăm superioritatea faţă de alţii.
          Dacă veţi privi cu atenţie în jur o să constataţi că aşa se întâmplă. Nu doar cultele istorice nu mai au pretenţii la viaţa interioară a credinciosului şi pun accentul doar pe o viaţă exterioară şi pe o declaraţie verbală a credinţei ci şi cultele mai nou apărute.
          Coborâm standardul pentru că vrem să atragem în jurul nostru şi să nu ne pierdem influenţa, sau să câştigăm influenţă. Ca să fiu drept şi bine înţeles mai spun o dată că aşa se întâmplă în aproape fiecare grupare, chiar şi în gruparea din care eu fac parte. Într-un singur loc, din câte cunosc, nu se întâmlpă aşa şi se menţine un standard înalt, standardul Sfintelor Scripturi.
          În cele mai noi grupări neoprotestante oamenii sunt atraşi prin muzică şi mesaje despre vindecare şi bunăstare materială, sau despre dragostea lui Dumnezeu fără limite şi fără pretenţii. El te iubeşte aşa cum eşti. 
Nu mă mir că aceste grupări cresc tot mai mult şi s-a ajuns azi la adunări de zeci de mii de membri. Dar Domnul Isus spunea că poarta este strâmtă şi calea este îngustă şi puţini merg pe ea.
          Cât de diferit punem noi problema atunci când vorbim despre noi convertiţi dacă ne comparăm cu cel mai mare om care trăit până la Domnul Isus Hristos, şi anume Ioan Botezătorul. Veneau oamenii cu grămada la el ca să fie botezaţi şi el îi trimitea acasă. 
Le spunea ca mai întâi să se schimbe, să-şi schimbe atitudinea faţă de cele lumeşti şi să nu se joace cu Dumnezeu pentru-că securea a fost deja înfiptă la rădăcina pomului şi numai cei cu adevărat născuţi din Dumnezeu vor putea aduce rod bun, pentru slava Tatălui din cer. Pe Ioan Botezătorul nu-l interesa numărul ci calitatea. El nu avea alt interes decât ca Dumnezeu să fie glorificat şi calea lui Hristos către inimile oamenilor să fie deschisă. De aceea a fost cel mai mare prooroc. Nu a făcut nici o minune şi nici un semn, dar a fost cel mai mare pentru că a ţinut ştacheta sus. Croieşti cărări drepte şi pregăteşti calea lui Isus Hristos înspre oameni când predici adevărul nu când faci circ şi spectacol sau îţi urmăreşti interesele tale , personale sau de grup.

sursa: http://crestinism-autentic.blogspot.ro/p/vox-publica.html






...

18. Cristian Vaduva despre colindele moderne - Dec 10, 2017 1:22:00 PM







...
19. Cei care ne-au spus adevărul - Dec 2, 2017 11:09:00 AM


20. Suntem frați dar nu suntem rude ! - Nov 13, 2017 12:46:00 PM
                                                                                        
                                                                                              


                                                                   

Intamplarea descrisa in continuare este una reala si sa petrecut intr-un spital dintr-o capitala al unui stat European. La internarea in spital un crestin evanghelic din Romania a fost ajutat la traducere de un crestin din statul respectiv care sa prezentat a fi un frate in credinta trimis de o cunostiinta pentru a ajuta ca traducator pentru cel care dorea sa se interneze . Dupa finalizarea internarii „fratele in credinta” a plecat si nu sa mai intors dar nu inainte de a lasa un numar de telefon la asistenta sefa, in caz de nevoie (pentru traducere) sa fie contactat . La incheierea perioadei de spitalizare medicul curant cunoscand starea precara a bolnavului a sunat la  singura persoana de la care avea nr de telefon pentru al ruga sa vina sa conduca bolnavul pana la gara (care era departe de spital) bolnavul neavand apatinatori.. Interlocutorul insa a raspuns, spre stupefactia medicului, ca  nu este ruda cu bolnavul si nici prieten apropiat al lui ci doar sa ocupat cu traducerea, mai departe nu este treaba lui sa se ocupe de bolnav.Intamplarea  dovedeste inca odata cam ce inteleg oamenii, neoprotestantii – o buna parte din ei referitor la termenul „frate” (in credinta). Fratele este de fapt un străin pe care il tratam ca atare dar folosim termenul de frate doar ca o formalitate, o formula scripturala de adresare ,nimic mai mult. In Biblie insa cuvantul „frate” are cu totul alta semnificatie : „Unul singur este Învățătorul vostru: Cristos, și voi toți sunteți frați.”Matei 23:8 ; Despre relatia intre fratii in Hristos apostolul Petru spune :„sa aveti o dragoste de frați neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din toată inima;” 2 Petru 1:22; 1 Ioan 4:7, Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său.1 Ioan 4:21  Dragostea să fie fără prefăcătorie. Romani 12:9.1 ;Petru 1:22 ; Stăruiți în dragostea frățească.Evrei 13:1;1 Tesaloniceni 9:4;1 Tesaloniceni 3:12;Filipeni 1:9; „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu”. :Ioan 15:12
Pana la urma …”teoria ca teoria dar practica ne omoara” spune proverbul. 







...

21. Imnuri creștine coreana & romana - Nov 5, 2017 9:03:00 PM
                         Cetate tare-i Dumnezeu - Biserica presbiteriana Seoul - Coreea de sud

                                                                                  
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

                                 O scumpa zi - Biserica presbiteriana Seoul- Coreea de sud




---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 ,                                        
                                               O scumpa zi - Biserica Golgota Portland


                                                                                 


----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


22. Sondaj de opinie CURS referitor la casatorie - Oct 29, 2017 7:42:00 PM


Majoritatea respondenților consideră că valorile creștine sunt definitorii pentru România


Peste 90% dintre români privesc căsătoria drept uniune între femeie și bărbat cu scopul de a procrea, crește și educa copii, potrivit unui sondaj de opinie realizat de Centrul de Sociologie Urbană și Regională (CURS) pentru Coaliția pentru Familie (CpF).
Sondajul, realizat în perioada 1- 15 octombrie la nivel național, relevă faptul că majoritatea covârșitoare a românilor este atașată puternic de concepția tradițională a căsătoriei, respingând, totodată, în proporții la fel de covârșitoare, formele alternative de căsătorie sau parteneriat civil.
De asemenea, majoritatea respondenților asociază căsătoria între persoane de același sex cu efecte nedorite pentru societate, cum ar fi afectarea perpetuării speciei, educația și creșterea copiilor. În plus, majorități largi susțin rolul pozitiv pe care Biserica îl are în privința creșterii copiilor și relațiilor sociale pozitive în societate.
O înțelegere tradițională asupra căsătoriei
Astfel, 91% din respondenți au fost de acord cu afirmația „Căsătoria trebuie definită ca o uniune tradițională dintre bărbați şi femei cu scopul de procreare, de creştere şi educare a copiilor”, doar 6% respingând o astfel de înțelegere a căsătoriei. Mai mult decât atât, 90%din respondenți au fost de acord cu afirmația „Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia pentru a fi împreună ca o familie, pentru a se înmulți, iar nimeni şi nimic nu poate schimba această rânduială.”
Totodată, la întrebarea ”Dvs. sunteţi pentru sau împotriva definirii căsătoriei ca uniunea dintre două persoane indiferent de sexul acestora?”, 87% din respondenți au fost împotrivă.
În cazul în care problema căsătoriei s-ar vota, o majoritate la fel de largă s-ar pronunța împotriva legalizării căsătoriilor dintre persoane de același sex. La întrebarea ”Dacă ar fi să votaţi, dvs aţi fi pentru sau împotriva legalizării căsătoriilor dintre două persoane de acelaşi sex?”, 83% din respondenți au răspuns că ar vota împotrivă.
În ceea ce privește parteneriatul civil, fără a fi precizat dacă e și pentru cuplurile de același sex, 65% au răspuns negativ la întrebarea ”Sunteţi de acord cu legalizarea parteneriatelor civile?”
87% din respondenți resping, de asemenea, adopția de copii pentru cuplurile de același sex, răspunzând negativ la întrebarea „Cuplurile formate din persoane de același sex ar trebui sa aibă dreptul să adopte copii?”
Efecte nedorite ale căsătoriilor între persoane de același sex
În ceea ce privește efectele căsătoriilor sau parteneriatelor civile încheiate între persoane de același sex, 80% au răspuns pozitiv la întrebarea „Căsătoria şi familia între două persoane de același sex afectează negativ perpetuarea speciei umane şi creșterea copiilor”, iar 78% au răspuns pozitiv la întrebarea „Legalizarea căsătoriei între persoane de același sex va avea efecte nedorite în domenii precum cel al educației școlare sau juridic.”
De asemenea, 80% au răspuns pozitiv la întrebarea „Legalizarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex va avea efecte nedorite, pe termen lung, asupra moralei societăţii.”
Un aspect interesant îl constituie faptul că majoritatea respondenților face distincția între relațiile afective, sentimentale și relațiile maritale. Astfel, 71% din respondenți au răspuns pozitiv la întrebarea „Nimeni nu opreşte homosexualii să se iubească unul pe altul sau să aibă relaţii între ei dar, aceasta nu înseamnă că se pot casători.”
Biserica – un rol pozitiv în educarea copiilor și în menținerea păcii sociale
Majoritatea respondenților consideră că valorile creștine sunt definitorii pentru România, 87% dintre aceștia fiind de acord cu afirmația „Promovarea valorilor creștine în societatea românească înseamnă respectarea tradițiilor istorice definitorii pentru România”.
De altfel, 82% din respondenți au fost de acord cu afirmația „Biserica are un rol pozitiv în ceea ce privește educația copiilor”, iar 85% cu afirmația „Biserica are un rol pozitiv în ceea ce privește respectarea relațiilor de conviețuire pașnică între oameni.”
În ceea ce privește educația sexuală, este de remarcat faptul că 83% nu o consideră necesară în școli.
O direcție greșită
Potrivit cercetării realizate de CURS, 74% din respondenți consideră că România se îndreaptă într-o direcție greșită, deși doar 43% se declară nemulțumiți de situația economică a propriei gospodării.
Eșantion și metodologie
Cercetarea CURS a fost realizată între 1-15 octombrie 2017 pe un eșantion de 1067 de respondenți, votanți în vârstă de 18 ani și peste. Tipul de eșantion a fost probabilist, multistadial, cu selecție aleatoare a secțiilor de votare, a gospodăriilor în cadrul secției de votare și a respondenților în cadrul gospodăriilor. Modul de intervievare a fost față-în-față la domiciliul respondenților, iar marja maximă de eroare la nivelul întregului eșantion: +/-3% la un nivel de încredere de 95%.
SURSA – http://xn--referendumpentruromnia-73b.ro/




..
23. Otniel Bunaciu - Finanțarea bisericilor locale - Sep 10, 2017 3:57:00 PM
                                                                        




Otniel Bunaciu — Bisericile locale ar trebui lăsate să decidă potrivit călăuzirii pe care o au. Îmi este greu să înțeleg de ce bisericile care au resurse consideră că au dreptul să impună o anumită abordare fiscală bisericilor care nu au resurse. (Opinie personală cu privire la o situaţie de actualitate şi deopotrivă extrem de delicată: Principiul baptist al separării bisericii de stat) 

Stimați colegi de slujire,Doresc ca harul și pacea Domnului nostru Isus Hristos să vă fie înmulțite. Deoarece fratele Președinte al UBR ne-a îndemnat să ne exprimăm opiniile față de situația subvențiilor de la stat am decis să ofer reflecția de mai jos. Apreciez disponibilitatea fratelui Președinte, care a preluat decizia Consiliului Uniunii de la Timișoara de a avea o discuție frățească largă. Mă rog lui Dumnezeu ca să ne dea înțelepciune, dar și răbdare pentru ca să ascultăm toate vocile care doresc să contribuie la dezbatere. Consider că o discuție în acest sens este esențială pentru ca să ajungem la hotărâri înțelepte și la care toți cei care doresc să se implice să simtă că au avut libertatea să participe. Din păcate de prea multe ori luările de poziție nu sunt principiale, ci sunt doar afirmate cu intenția de a fi impuse și fără acceptarea unui dialog real.Deoarece baptiștii au susținut mereu libertatea de exprimare a opiniilor lor, prezenta luare de poziție dorește să fie o exprimare în acest spirit. Trebuie să recunoaștem că această temă are capacitatea să amenințe unitatea baptistă, fapt remarcabil deoarece, așa cum se va putea observa în continuare, principiul nu reprezintă de fapt unul din articolele de credință principale ale baptiștilor și nici nu apare în legislația adoptată în România, deși este o temă de mare interes.În mod ideal baptiștii cred că statul ar trebui să creeze un cadru legal și neutru în care să se garanteze libertatea religioasa pentru toate cultele și comunitățile de credincioși. În acest scenariu ideal, fiecare cult ar trebui să se administreze singur fără sprijinul statului. Realitatea din România nu se conformează acestui scenariu ideal, cum nu se conformează în nici o țară din lume. În majoritatea situaților statele susțin eforturile comunităților de credință (cultelor) și cele ale organizațiilor caritabile. Astfel statele creează diferite aranjamente fiscale prin care oferă acest sprijin (inclusiv în SUA de unde își are originea principiul separării bisericii de stat).Susținerea financiară oferită de stat se încadrează de fapt în categoria drepturilor pe care le au plătitorii de impozite cum ar fi: învățământul, sănătatea, apărarea, etc. Prin aceste măsuri fiscale se generează o situație la care cei care contribuie prin impozite și beneficiază de ceea ce oferă statul. Dacă o instituție care participă la îndatoriri nu participă și la drepturi, aceasta se va găsi într-o situație de inegalitate pe care și-a impus-o singură. Baptiștii din România au acceptat recunoașterea lor în condițiile legii și funcționează potrivit legii. Statutul cultului care are forma unei Hotărâri de Guvern este în armonie cu celelalte legi din România.
O discuție preliminară, care ar trebui poate purtată este de ce există atât de mare interes pentru tema subvențiilor de la stat și nu prea se discută problema implicării bisericilor în politică. Consider că acest aspect este legat direct de înțelegerea separării bisericii de stat și este o practică mai periculoasă decât acceptarea subvențiilor.  Din păcate există suficiente motive să fim îngrijorați. Nu mă refer aici la rolul profetic pe care bisericile sunt chemate să îl aibă și nici la implicarea credincioșilor în procesul politic în calitate de  cetățeni, deoarece este un drept al acestora. Mă tem că uneori discuția despre subvenții devine un motiv tocmai pentru ca să nu se discute implicarea politică a unor biserici.Experiența celorlalte culte care au acceptat subvențiile oferite de stat după 1990 nu a fost una negativă. În România, statul nu s-a amestecat în treburile bisericilor deoarece în aceste vremuri statul, potrivit legii, susține bisericile. De asemenea, trebuie să recunoaștem că, deși baptiștii nu au acceptat subvențiile, acest lucru nu a dus la rezultate semnificativ diferite față de cultele care au acceptat.Realitatea este că de fapt baptiștii din România primesc deja subvenții în diferite forme. Dacă ajungem la concluzia că nu ar fi principial să acceptăm subvenționarea de la stat, atunci ar trebui să nu acceptăm niciun tip de subvenționare pentru ca mărturia noastră să fie cu adevărat autentică. Mă refer aici la fonduri pentru: construcții, reparații, dar și la susținerea de grădinițe, școli, licee, activități sociale începute de biserici și care se află sub autoritatea acestora, dar nici acceptarea celor 2% din impozit pe care legea îi oferă bisericilor și organizațiilor non profit.Probabil că înainte de a dezbate oportunitatea primirii de subvenții ar fi util să vedem care este situația concretă din bisericile baptiste din UBR. Pentru a avea o discuție informată și echilibrată ar trebui să începem de la niște date și de la legile și textele existente și nu de la niște păreri personale. Ar fi de folos să știm, de exemplu, care este media salariilor slujitorilor din bisericile membre ale UBR și a personalului ne clerical. În anul 2007 când am pus această întrebare, patru comunități regionale au răspuns că media veniturilor era între 600 – 700 RON pe lună ceea ce reprezenta atunci salariul minim pe economie. Sper ca lucrurile să stea mult mai bine acum, dar ar fi important să înțelegem care este cu adevărat situația.Este ironic faptul că între persoanele care susțin că nu ar trebui să se primească bani de la stat există mulți slujitori din biserici mari. Acestea au multe proiecte finanțate uneori de la stat (cum ar fi grădinițe, școli, licee sau alte proiect sociale), dar și  proiecte sprijinite de donatori din străinătate a căror fonduri includ sume primite de la stat (din țările lor). Este oare mai moral să primim ajutoare din subvenții de la alte state (în mod indirect) atât timp cât credem că nu este moral să primim subvenții de la statul Român?Argumentul că finanțarea de la stat ar putea genera dependență este la fel de valabil în cazul finanțării primite din partea altor organizații sau biserici. Orice finanțare primită pentru susținerea slujirii creează un pericolul de dependență. Mai mult decât atât, în timp ce statul nu este interesat de poziția doctrinară a celor pe care îi susține, nu la fel se întâmplă cu organizațiile și bisericile care fac acest lucru. Adesea acestea condiționează susținerea de adoptarea unei anumite poziții doctrinare sau a unor strategii de lucru.De cele mai multe ori bisericile care doresc să accepte finanțarea de la stat sunt mai mici și fără resurse suficiente. Vocea lor nu este auzită, din păcate și adesea, dacă cineva exprimă un punct de vedere în acest sens, acesta este înăbușit energic de colegii care nu văd lucrurile la fel. Bisericile care au resurse suficiente și se pot descurca demonstrează implicit o lipsă de interes față de situația bisericilor mai mici.Dacă ne considerăm o frăție și dacă ne pasă cu adevărat de situația colegilor care slujesc fără a avea resursele necesare, ar trebui să dezvoltăm o formă instituționalizată de solidaritate pentru susținerea acestora. O astfel de inițiativă, care ar trebui luată la nivel central, ar fi o bună mărturie a faptului că suntem o uniune de biserici care slujesc împreună. Toate bisericile din uniune să se angajeze să își încadreze slujitorii la nivelul potrivit în grila adoptată de UBR pentru a evita discrepanțele care există acum datorită nivelului de resurse a bisericii angajatoare. Toate bisericile să se angajeze să contribuie din bugetul lor la un fond de solidaritate din care să se acopere diferențele salariale pentru o încadrare uniformă. Acest procent care ar putea fi destul de mare trebuie să fie calculat pe baza nevoilor reale.Cred că aud deja vocile celor care vor spune că o astfel de inițiativă ar fi o încălcare a principiului autonomiei bisericii locale. Personal sunt de acord în totalitate cu aceste voci. Ceea ce nu pot să înțeleg este de ce decizia acceptării sau nu a subvențiilor de la stat nu se încadrează tot la autonomia bisericii locale care poate hotărî ceva legat de activitatea sa, mai ales că nu este vorba despre încălcarea unui principiu biblic sau a unei doctrine (pe care să o găsim în Mărturisirea de credință). Bisericile locale ar trebui lăsate să decidă potrivit călăuzirii pe care o au. Îmi este greu să înțeleg de ce bisericile care au resurse consideră că au dreptul să impună o anumită abordare fiscală bisericilor care nu au resurse.Rezultatul este că avem două categorii de slujitori în uniunea noastră. Una este categoria slujitorilor susținuți decent de bisericile pe care le slujesc pentru că acestea au resursele necesare și o categorie a slujitorilor susținuți nesatisfăcător de bisericile pe care le slujesc pentru că acestea nu au resursele necesare.Efectele situației vor avea impact și pe termen lung. În primul rând are loc o descurajare a noilor potențiali slujitori care, deși nu intră în lucrarea de slujire pentru câștiguri financiare, trebuie totuși să poată primi o susținere care să le permită să aibă grijă de familiile lor. În al doilea rând nivelul scăzut al salariilor din UBR va avea un impact negativ asupra resurselor Casei de Pensii si Ajutoare. Deja raportul dintre angajați și pensionari a scăzut în defavoarea resurselor CPA. Cu alte cuvinte, viitorul pentru cei care au slujit și au fost subfinanțați este că vor avea pensii mici deoarece contribuțiile lor sunt mici.Am făcut această clarificare pentru că textul care urmează este un punct de vedere care este oferit deoarece a fost solicitat. Nu mă interesează o dezbatere pe internet, deși sunt bucuros să discutăm problemele personal sau într-o întâlnire.Vă doresc multă binecuvântare în ceea ce faceți pentru extinderea Împărăției lui Dumnezeu și însoțirea puterii Duhului Sfânt în lucrarea Evangheliei.Reflecție asupra înțelegerii principiului Baptist al separării bisericii de stat în contextul baptiștilor din RomâniaDe curând dezbaterea principiului separării bisericii de stat a generat multă energie și vehemență între lideri și pastori din România care au înțelegeri diferite cu privire la această temă. Acest text reprezintă un punct de vedere personal, o încercare de a reflecta și de a observa cum înțeleg baptișii din România relația dintre biserică și stat. Explorarea își propune să ia în considerare ce afirmă: învățătura Scripturii, Mărturisirea de credință, Statutul cultului, perspectiva legislației în vigoare, dar privește relația și prin prisma practicilor care există în bisericile baptiste din România. Consider că este important ca o discuție despre relația dintre biserică și stat să fie bazată pe o perspectivă realistă a modului în care baptiștii din România se raportează la această temă. Fără a avea pretenția de a fi o abordare exhaustivă, punctul de vedere exprimat face referire la poziții teologice diverse, așa cum sunt ele exprimate de baptiștii din România, dar aduce în discuție și exemple din istoria baptiștilor, din teologia lor precum și practici ale baptiștilor din alte țări.Expresia separarea bisericii de stat nu vine din Sfânta Scriptură, ci este o frază care a fost folosită de Thomas Jefferson într-o scrisoare din 1 ianuarie 1802, scrisoare care era adresată Asociației Baptiste Danburry din statul Connecticut. Jefferson încearca să reafirme, folosind alte cuvinte, ceea ce spune Primul amendament al Constituției SUA(adoptat în 1791) care declară: Congresul nu va face o lege cu privire la stabilirea religiei sau la interzicerea exercitării libere a acesteia. Amendamentul crează o obligație în dreptul statului, și anume de a nu stabili o anumită formă de religie în SUA. Obligația nu este creată și în dreptul diferitelor forme de religie care se bucură de libertate ca și consecință a acestui amendament. Expresia lui Jefferson reflectă o formulare a lui Roger Williams, fondatorul primei biserici baptiste din America de Nord, care în 1644 scria despre:un gard viu sau un zid de separare între grădina bisericii și sălbăticia lumii.Predicatorul Baptist John Leland din Virigina remarca și el în anul 1804 (la câteva zeci de ani după adoptarea constituției): Plăcerea magistraților de a promova creștinismul a făcut mai mult rău acestuia decât toate persecuțiile. Persecuția, ca un leu sfâșie sfinții omorându-i dar lasă creștinismul într-o stare pură: stabilirea religiei de către stat, îmbrățișează sfinții ca un urs dar corupe creștinismul.Cu aceste cuvinte, Leland exprima poziția baptistă clasică a separării bisericii de stat. Leland oferea această explicație în contextul Statelor Unite ale Americii și în secolul al 19-lea. Principiul exprimă înțelegerea baptistă că o țară nu ar trebui să fie creștină în sensul susținerii unei anumite confesiuni sau biserici de către stat. Mai degrabă rolul statului, potrivit acestei înțelegeri este să garanteze libertatea de conștiință și de închinare pentru toți credincioșii, indiferent de confesiunea acestora (voi folosi termenul ‘cult’ care apare în legislația din România).De-a lungul istoriei baptiștilor aceștia au dezvoltat relații de tip diferit cu statul în funcție de contextul politic, social și legal în care se găseau. Poziția lor a pornit de la înțelegerea că biserica respectă autoritatea statului care, în înțelegerea baptiștilor, i-a fost încredințată acestuia de către Dumnezeu. În același timp, baptiștii au crezut și au susținut idea că bisericile trebuie să funcționeze liber într-un țară liberă.În funcție de legile țărilor în care și-au desfășurat activitatea, bisericile baptiste au construit diferite aranjamente legale pentru funcționarea adunărilor de credincioși, dar și în ce privește relațiile fiscale ale acestora în calitatea lor de instituții care funcționează într-un cadrul legal.Punctul de vedere propus este că principiul separării bisericii de stat este susținut de baptiști ca expresia preferată a modului de raportare reciprocă între biserică și stat. Acest principiu nu reprezentă însă o doctrină extrasă direct din Scriptură, ci este o afirmare a convigerii baptiștilor că statul trebuie să garanteze libertatea de credință și posibilitatea proclamării Evangheliei. În țările în care au funcționat bisericile baptiste și în care nu a fost adoptat acest principiu (în majoritatea cazurilor în țările în care există biserici naționale) baptiștii au acceptat condițiile legale din acele țări, dar au încercat să rămână o mărturie profetică.Contextul în care funcționează bisericile baptiste din RomâniaAm subliniat deja importanța deosebită a contextului local pentru modul în care funcționează bisericile baptiste într-o țară anume. Pentru a explora situația baptiștilor din România vă invit să privim la: cadrul legal din România, la Mărturisirea de credință a Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România și la practica din diferite biserici și comunități baptiste.Încă de la începutul mișcării baptiste în teritoriile ocupate de români, liderii mișcării au încercat să obțină drepturi pentru funcționarea legală a adunărilor de credincioși baptiști. Astfel în Transilvania au existat drepturi acordate de către autoritățile de la Budapesta înainte de unirea acesteia cu România în anul 1918. În Regat și în Moldova, baptiștii au fost mai puțin numeroși și drepturile lor nu au fost atât de generoase. După Unire și după înființarea Uniunii Baptiste și recunoașterea acesteia a urmat un proces de recunoaștere a tuturor drepturilor care a fost sprijinit în mod activ prin intervențiile baptiștilor din lume și mai ales ale Alianței Mondiale Baptiste.După instalarea regimului communist, drepturile baptiștilor au fost îngrădite în contextul unui stat ateu care a luat măsuri de constrângere împotriva creștinilor. În perioada comunistă statul a controlat strict viața bisericilor baptiste atât din punct de vedere administrativ, dar și fiscal deși nu susținea în nici un fel activitatea acestora.
    Astăzi, ca și la începuturile mișcării, baptiștii doresc și solicită recunoașterea lor ca și cult în România. Astfel baptiștii acceptă faptul că bisericile baptiste funcționează într-un cadru legal stabilit prin Constituția României și prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor. Niciunul din aceste documente, care stabilesc cadrul funcționarea legală a cultelor din țara noastră, nu folosește expresia separării bisericii de stat. Aceasta înseamnă că din punct de vedere legal – punct de vedere acceptat de Uniunea Baptistă prin acordul dat Legii privind libertatea religioasă și prin Statutul adoptat – nu poate fi vorba despre existența principiului separării bisericii de stat în legislația din România.
Principiul separării bisericii de stat nu apare nici în textul Statutului de organizare care este lege și care a fost propus de către Uniunea Baptistă în anul 2007 și adoptat de Guvernul României în anul 2008 (Hotarâre nr. 58/2008 din 16/01/2008). Chiar dacă în calitate de baptiști am ridicat această problemă principiul nu apare deoarece nu apare nici în legislația din România. Ca urmare toate bisericile baptiste din România funcționează în baza acestei legi în care apar: principiul libertății religioase, al autonomiei față de stat și principiul egalității cultelor. Așa cum am afirmat anterior, principiul separării bisericii de stat nu este menționat în Statutul Cultului Baptist.
    Doctrinar vorbind documentul de căpătâi a baptiștilor și care este recunoscut în Statul de organizare care a fost adoptat este Mărturisirea de credință (care funcționează ca o explicație a Scripturii care este comun acceptată de baptiștii din România). Mărturisirea de credință nu menționează separarea bisericii de stat, motiv pentru care acest principiu nu apare ca un articol de credință al baptiștilor din România. La capitolul: ‘Biserica și statul’, Mărturisirea de credință afirmă doar următoarele: Noi credem şi mărturisim că autoritatea Statului este dela Dumnezeu, fiind îmbrăcată cu putere pentru păstrarea dreptului, ordinei şi pedepsirea răufăcătorilor, potrivit cu învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu suntem datori a ne supune legilor, a ne îndeplini îndatoririle cetăţeneşti şi a ne ruga pentru toate autorităţile Statului. Din textul Mărturisirii de credințărezultă că principiul separării bisericii de stat nu apare în această mărturisire ca o învățătură importantă a baptiștilor din România.    Practica bisericilor baptiste din România reflectă mai mult preocupări pragmatice legate de oportunități percepute în contextul din țară. În libertate, baptiștii s-au implicat pe lângă, misiune, evanghelizare și plantare de biserici și în educație sau în diferite activități sociale. Astfel, biserici și instituții cultice au beneficiat de subvenții și finanțări de la stat pentru astfel de activități. De exemplu: sunt plătite de la stat salariile profesorilor din licee, școli și grădinițe aflate sub autoritatea unor biserici sau comunități baptiste. A fost adus argumentul că educația sau activitatea socială se află sub administrația statului și deci obținerea de fonduri nu reprezintă o subvenționare a bisericii de stat. Cu toate acestea bisericile și instituțile baptiste au inițiat aceste scoli și proiecte pe care le-au și finanțat la început. După ce statul s-a implicat cu finanțarea, instituțiile baptiste au insistat să păstreze jurisdicția asupra instituțiilor create. În cazul unor eventuale litigii care au fost rezolvate pe cale legală justiția a considerat că bisericile sau comunitățile au autoritate asupra instituțiilor înființate indiferent de unde vine finanțarea acestora.
Totodată, la nivel local, unele biserici din zone în care importanța comunităților baptiste este mare datorită numărului de membri (mai ales din vestul țării) au beneficiat de oferte din partea autorităților locale care au sprijinit activitatea religioasă. Astfel au existat situații în care primării sau consilii județene au oferit suport financiar pentru amenajări sau construcții, dar și pentru organizarea unor evenimente. Situația a dus la nevoia de clarificare a poziției Uniunii Baptiste din România în sensul interpretării articolului din preambulul Statutului care afirmă că baptiștii nu primesc fonduri de la stat pentru funcționare. Consiliul Uniunii de la Comănești (27 octombrie 2009), în urma unei dezbateri largi, a decis că bisericile baptiste pot accesa fonduri din partea Statului pentru proiecte legate de implicarea bisericii în societate (activităţi sociale, educaţionale, etc), precum şi pentru construirea şi repararea clădirilor şi anexelor acestora care sunt proprietatea bisericilor şi a Cultului.Astfel, în acea situație, Consiliul Uniunii nu a intrepretat primirea de fonduri de la stat ca o încălcare a principiului separării bisericii de stat și observăm că nici în practică baptiștii din România nu aplică în mod riguros separarea bisericii de stat.Întrebarea cea nouăDe curând, discuția acceptării de fonduri de la stat a fost redeschisă datorită faptului că unele comunități regionale din cadrul Uniunii Baptiste au primit din partea autorităților locale sprijin pentru salarizarea personalului neclerical. Astfel s-a ridicat din nou nevoia clarificării sensului textului existent în Statut: Baptiștii din România nu acceptă subvenții de la stat pentru activitatea religioasă și pentru salarizarea personalului de cult.O problemă legată de acest text este că el apare în preambul și nu în conținutul capitolelor Statutului. Preambulul face tot felul de afirmații istorice și doctrinare care prezintă dintr-o perspectivă mai degrabă generală și nu foarte atentă la detalii despre mișcarea baptistă așa cum a înțeles-o autorul. O întrebare importantă este dacă preambulul face de fapt parte din Statut și dacă i se poate acorda o importanță din punct de vedere legal. În acest caz ar trebui analizat și dacă acest preambul se armonizează cu Mărturisirea de credință și cu restul textuluiStatutului.Poziția bisericilor și comunităților care au acceptat finanțări de la stat este de fapt rezonabilă din perspectiva principiului autonomiei bisericii locale care este menționat în mod expres în Statut. Poziția acestora este rezonabilă mai ales pentru că principiul separării bisericii de stat nu apare nici în Mărturisirea de credință și nici în Statut și nu este aplicat uniform în practica bisericilor baptiste din România.Separarea bisericii de stat în Sfânta ScripturăAșa cum am notat anterior, această învățătură nu poate fi găsită în mod direct în Sfânta Scriptură. În Vechiul Testament nici nu există biserica în sensul stabilit de Domnul Isus și în care apare în Noul Testament. Astfel nici nu poate fi vorba despre o discuție a separării bisericii de stat în Vechiul Testament. Abordările care încearcă să extragă susținere pentru acest principiu din Vechiul Testament reprezintă interpretări care de la bun început sunt făcute pentru a se ajunge la rezultatul dorit.Dacă se adoptă o perspectivă mai largă, observăm că în Vechiul Testament Dumnezeu cheamă un popor pentru ca să trăiască potrivit principiilor stabilite de El pentru realizarea scopului divin în lume. În cazul în care dorim să vorbim despre un mod de organizare administrativ sugerat în Vechiul Testament cea mai potrivită descriere ar fi cea a poporului lui Dumnezeu ca o teocrație, adică nu la o separare, ci la un stat care trăiește potrivit legii divine – cu alte cuvinte făcând o paralelă cu situația de astăzi am putea spune că statul și poporul lui Dumnezeu se suprapuneau. Legea și principiile care au decurs din aceasta au pus poporul evreu în situația de a trăi un mod de viață distinct de cel al altor popoare, chiar și cînd evreii erau în robie. Trăirea, de către poporul lui Dumnezeu, a unei identități speciale pe care Dumnezeu a stabilit-o ca mărturie între popoarele lumii nu poate fi descrisă ca o separare a bisericii de stat.Această învățătură nu apare nici în Noul Testament în mod explicit. Domnul Isus face o referire la nevoia de a da lui Dumnezeu ce i se cuvine lui Dumnezeu și Cezarului ce i se cuvine cezarului. Astfel Mântuitorul îi îndeamnă pe ucenici să respecte autoritatea Cezarului până la situația când această autoritate ar știrbi autoritatea lui Dumnezeu și închinarea înaintea lui DumnezeuTotodată, vedem că Domnul Isus când se află în fața judecțăii nedrepte pe care i-o administrează Imperiul Roman prin reprezentantul sau Pilat, recunoaște autoritatea administrativă a acestuia (Pilat era reprezentantul statului) deși îi explică faptul că această autoritate i-a fost delegată de fapt de Dumnezeu. În final Mântuitorul acceptă fără ca să cârtească o judecată nedreaptă din partea unui stat nedrept.În același mod, alți autori ai Noului Testament (Pavel de exemplu) consideră situația țării în care trăiesc ca un dat și acceptă practica sclaviei, deși îi provoacă pe cei credincioși (stăpâni și sclavi) să adopte standarde întemeiate pe iubire și pe valorile credinței. Totodată Pavel îi îndemnă pe credincioși să se roage pentru cei care sunt în dregătorii. În mod evident, apostolii consideră că statul nu este în mod automat rău și că autoritatea conducătorilor lumești este îngăduită de Dumnezeu chiar dacă din punct de vedere al religiei, creștinii nu accceptau politeismul Imperiului Roman.De exemplu, în Romani 13:1-7 Apostolul Pavel prezintă statul într-o lumină pozitivă. Imaginea negative a statului apare mai mult în Apocalipsa unde în capitolul 13 statul este prezentat ca o fiară, dar numai în contextul în care acesta pretinde ascultarea ce I se datorează doar lui Dzeu. Astfel nici în Noul Testament această învățătură nu apare în mod direct.Relația bisericii cu statul in teologia baptiștilorÎn anul 1611, Thomas Helwys pastorul primei biserici baptiste compune o declarație de credință numită: O declarație de credință a poporului englez care a rămas la Amsterdam în Olanda. În această mărturisire el afirmă că: 24. Magistratura este o rânduială sfântă a lui Dumnezeu față de care fiecare suflet ar trebui să se supună nu numai din teamă dar datorită conștiinței. Magistrații sunt slujitorii lui Dumnezeu pentru bogăția noastră, ei nu poartă sabia degeaba. Ei sunt slujitorii lui Dumnezeu care să își arate mania față de cei care fac răul (Romani 13). Este un păcat de temut să vorbești de rău pe cei care sunt în autoritate și să disprețuiești guvernul (2 Petru 2:10). Suntem datori să plătim taxele, vămile și alte datorii. Suntem datori să ne rugăm ca Dumnezeu să îi mântuiască și să ajungă la cunoașterea adevărului Său (1 Timotei 2:1. 4). De aceea ei pot fi membrii bisericii lui Hristos și să își păstreze magistratura deoarece nici o rânduială sfântă a lui Dumnezeu îi împiedică să fie membrii ai bisericii lui Hristos…Prima mărturisire de credință baptistă, London Baptist Confession of 1644 nu menționează nici ea separarea bisericii de stat ca un principiu. Articolele care se referă la stat recunosc autoritatea acestuia astfel: (XLVIII) … magistratura civilă este o rânduială stabilită de Dumnezeu pentru pedepsirea rău făcătorilor și pentru lauda celor care fac binele; și că pentru toate lucrurile legale poruncite de ei trebuie să ne supunem în Domnul: și că trebuie să mijlocim pentru Regi și pentru toți cei în autoritate ca sub ei să trăim o viață liniștită și pașincă în cinste și evlavie…În continuare mărturisirea consideră că în cazul în care atitudinea magistraților este favorabilă credincioșilor și vor proteja poporul de diferite primejdii inclusiv de cea a ierarhiei prelațiloraceștia trebuie să se bucure și să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru aceasta. Există și limite ale ascultării pe care mărturisirea le exprimă astfel: (LI.) … cu toate acestea noi nu trebuie să renunțăm la a merge înainte ca o comuniune creștină, si nu îndrăznim să îngăduim suspendarea practicii noastre ci să umblăm în ascultare de Hristos în mărturisire și în afirmarea credinței declarate mai înainte chiar și în mijlocul încercărilor și a nenorocirilor neținând seama de bunuri, pământuri, soții, soți, copii, tați, mame, frați, surori, desigur și nici de viețile noastre scumpe pentru noi, pentru ca să terminăm alergarea cu bucurie: amintindu-ne că întotdeauna ar trebui să îl ascultăm mai mult pe Dumnezeu și nu oamenii și să fim întemeiați pe porunca, încredințarea și promisiunea Domnului și Stăpânului Isus Hristos care are puterea în cer și pe pământ …Am putea afirma că pentru primii baptiști respectarea libertății de credință este aspectul cel mai important în relația cu statul mai ales când statul susține o anumită biserică. Teologic baptiștii au înțeles că libertatea omului ca persoană vine din asemănarea sa cu Creatorul. Astfel, în virtutea acestei asemănări, ființa umană trebuie respectată. Am putea spune că drepturile omului decurg în primul rând din calitatea omului de purtător al chipului lui Dumnezeu. Datorită acestei libertăți, fiecare persoană trebuie să fie liberă să își aleagă credința pe care dorește să o urmeze.Credincioșii respectă autoritatea orânduirii din țara (statul) pe care îl consideră rânduit de Dumnezeu atât timp cât acesta nu îngrădește dreptul la închinare și la predicarea Evangheliei. Din această autoritate a statului decurg responsabilități, dar și drepturi. Statul și instituțiile acestuia nu trebuie să se amestece în treburile bisericii, dar nici biserica nu trebuie să se amestece în politică din punct de vedere instituțional deși aceasta are un glas profetic când proclamă voia lui Dumnezeu.Membrii bisericilor sunt cetățeni ai țării și din această calitate decurg responsabilități cum ar fi: supunerea față de legi și cerințe fiscal, dar și drepturi pe care le pot exercita ca și alți cetățeni cum ar fi: participarea în procesul politic, beneficii fiscale și ale serviciilor dezvoltate de stat pentru cetățenii țării (sănătate, învățământ, etc).În această privință baptiștii nu au împărtășit atitudinea negativă față de stat pe care au avut-o anabaptiștii. Astfel ei au acceptat participarea credincioșilor în diferitele forme de slujire în cadrul statului.Observăm că baptiștii nu dezvoltă în cadrul învățăturii lor o teologie explicită a separării bisericii de stat înainte de situația specifică din Statele Unite ale Americii. Mai degrabă putem spune că baptiștii dezvoltă o înțelegere a libertății religioase.Atitudini Baptiste în relația bisericii cu statulDe-a lungul istoriei și în diferite context locale baptiștii au abordat specific relația cu statul. Exemplele care urmează ilustrează diversitatea extrem de mare ale acestor poziții.În jurul anul 1612, același Thomas Helwys a scris regelui despre dorința baptiștilor de a fi liberi să predice Evanghelia. Ca să-și demonstreze autoritatea, regele l-a aruncat pe Helwys în temniță unde acesta a și murit.În luna iulie 1663 regele Carol al II-lea al Angliei a aprobat Carta (constituția) Plantației Providența (devenită mai târziu statul Rhode Island). Această solicitare venită la inițiativa lui Roger Williams care era Baptist în acel moment și care plecase din Massachusetts datorită persecuției din partea puritanilor oferea pentru prima oară libertate religioasă în noile teritorii din America. Regele afirma: Este voința și plăcerea noastră regală ca … fiecare persoană sau persoane să se poată bucura liber și pe deplin de propria sa judecată și conștiință în probleme legate de religie din când în când și oricând de acum încolo, prin întreaga țară menționată aici.În anul 1674 predicatorul baptist John Bunyan era arestat pentru că: în orașul Tynker a predicat sau a învățat la o întâlnire privată sau adunare … exercitarea religiei în altă manieră decât potrivit liturghiei și practicii Bisericii Anglicane, disprețuind bunele legi ale Maiestății sale. Bunyan a stat 12 ani în închisoare unde a și scris faimoasa lucrare: Întâmplările pelerinului în călătoria sa.Samuel Sharpe a fost un sclav din Montego Bay, Jamaica în secolul al XIX-lea. El era membru și predicator într-o biserică baptistă care accepta sclavi și îi recunoștea și le permitea să predice. Samuel slujea și ca diacon în biserica locală și călătorea mult pentru a-i educa pe sclavi în spirit creștin care după părerea sa includea și libertatea. Înțelegând greșit că s-a abolit sclavagismul, el a încurajat o revoltă a sclavilor în anul 1831, imediat după Crăciun, pentru a afecta culesul trestiei de zahăr. Revolta a avut success, dar în campania de reprimare a acesteia Samuel Sharpe împreună cu alți 340 de sclavi au fost executați.Pastorul baptist Martin Luther King jr. a fost liderul cauzei eliberării negrilor și a apărării drepturilor lor din statele de sud ale SUA în anii 1960. Deși a militat pentru schimbarea legii cu privire la drepturile negrilor, King a respectat statul. El a afirmat într-o colectie de predici numităPuterea de a iubi:  biserica trebuie să înțeleagă că nu este nici stăpâna și nici sluga statului ci, mai degrabă, conștiința statului. Biserica trebuie să fie ghidul și criticul statului și niciodată unealta acestuia. Dacă biserica nu descoperă din nou zelul profetic va deveni un club social nerelevant, fără autoritate morală sau spirituală.Pastorul baptist William Tolbert a fost Vicepreședintele Liberiei timp de patru mandate și apoi Președintele țării începând din anul 1971 și până la asasinarea sa în anul 1980. În anul 1965 a devenit primul Președinte al Alianței Mondiale Baptiste din Africa. Tolbert a vizitat România în anii‘70 atât în calitatea sa oficială, dar și ca Președintele baptiștilor din lume, ocazie cu care a susținut drepturile baptiștilor din România.În anul 1979, pastorul baptist american Jerry Fallwell a fondat organizația Moral Majority cu scopul de a mobiliza creștinii conservatori pentru a se implica politic în susținerea anumitor teme pe care le considerau importante (cum ar fi rugăciunea în școli). Probabil cea mai cunoscută acțiunea a organizației a fost susținerea candidaturii lui Ronald Reagan la Președinția Statelor Unite ale Americii. Această organizație s-a dizolvat în anul 1989 datorita dificultăților financiare întâmpinate.Între anii 1977 – 1981 Jimmy Carter, învățător de școală duminicală într-o biserică baptistă din Georgia a fost Președintele Statelor Unite ale Americii. Chiar și când a ocupat această poziție, el a continuat să predea lecții în cadrul școlii duminicale din biserica unde era membru.În luna februarie 2014, un prezbiter al unei biserici baptiste din Kiev, Oleksandr Turchynov a fost numit Președintele interimar al Ucrainei pentru o perioadă de câteva luni după alungarea vechiului președinte în urma demonstrațiilor populare.În luna noiembrie din anul 2014, în capela unei universități baptiste înființată de o biserică din România, un candidat la președinția țării a fost invitat să se adreseze studenților. Deoarece evenimentul a avut loc în timpul campaniei electorale, candidatul a fost întâmpinat cu urale care exprimau dorința unora dintre participanți ca acesta să câștige alegerile.Relații fiscale între stat și bisericile baptisteÎn funcție de legile fiscale și de modalitățile de impozitare existente în diferite țări, bisericile baptiste beneficiază și de drepturile care decurg din aceste legi. În următoarele exemple se poate observa diversitatea abordărilor relațiilor fiscale.În SUA, statul oferă scutiri de taxe pentru sumele donate bisericilor și în același timp oferă pastorilor scutiri speciale de taxe pentru unele sume împrumutate pentru cumpărarea locuinței. De asemenea, statul oferă diverse forme de susținere pentru inițiative ale unor organizații religioase, dar și pentru educație.În Germania statul percepe o taxă pentru biserică care este identificată separat. Baptiștii refuză să primească ajutor financiar de la stat și în consecință nu mai plătesc taxa pentru biserică. Cu toate acestea organizațiile caritabile baptiste care sunt acreditate pot deveni prestatori de servicii și pot accesa fonduri din partea statului în acest sens.În Marea Britanie, statul oferă bisericilor valoarea impozitului aferent donațiilor făcute de membri. Astfel bisericile pot solicita aceste impozite aferente sumelor donate în virtutea unui contract de sponsorizare.În Cehia, guvernul a hotărât în anii 2012/2013 ca, pe lângă restituirea tuturor bunurilor luate de autoritățile comuniste de la biserici să ofere sume reparatorii care să permită o funcționare a cultelor recunoscute. Astfel baptiștilor li s-a oferit o sumă între 7- 8 milioane de Euro. Uniunea Baptistă din Cehia a hotărât să nu participle în acest aranjament oferit de guvern și a renunțat la suma reparatorie.În Ungaria, în anul 2012 statul a oferit Uniunii Baptiste să preia jurisdicția și administrarea a 44 de școli. Oferta face parte din modul în care statul încearcă să încurajeze activitățile caritabile și educaționale în care se implică bisericile. Sume considerabile sunt administrate de instituții baptiste ca parte a acestui proiect.ConcluzieConsiderentele de mai sus, împreună cu ilustrațiile din practica bisericilor baptiste ridică întrebarea legitimă despre înțelegerea pe care baptiștii o au despre relația dintre biserică și stat si ce înseamnă de fapt expresia separarea bisericii de stat având în vedere modul diferit în care baptiștii acționează în practică.Concluzia personală este că principiul separării bisericii de stat nu a reprezentat pentru baptiști o temă doctrinară importantă, ci un principiu fundamental legat de libertatea de conștiință pentru cei credincioși. Baptiștii susțin acest principiu pentru a avea dreptul de a-și alege confesiunea de care aparțin și pentru a avea libertate să predice evanghelia. Astfel principiul este aplicat diferit în situații diferite.În România de astăzi statul susține bisericile și chiar încurajează credința creștină (într-un context al libertății religioase). Astfel statul recunoaște contribuția cultelor, se îngrijește ca religia să fie predată în școli din perspectivă confesională, susține activitatea confesională din învățământ și oferă subvenții pentru funcționarea cultelor. În acest context legal și fiscal, baptiștii din România au acceptat deja majoritatea inițiativelor prin care statul susține activitatea cultelor. Refuzul de a accepta unele moduri de susținere în timp ce le acceptă pe celelalte face ca noua discuție să nu fie de fapt principială și poziția baptiștilor din România să nu fie consecventă cu afirmațiile făcute.De exemplu, printre formele de sprijin din partea statului pe care baptiștii din România le acceptă acceptă deja se află: scutiri de impozite pentru proprietăți, subvenționarea învățământului primar și liceal, susținerea unor proiecte sociale, primirea de ajutoare pentru construcții precum și creditarea de către stat a bisericilor cu 2% din impozitul pe venit al persoanelor care decid astfel. Nici măcar baptiștii care se opun în principiu primirii subvenților din partea statului nu se gândesc să renunțe la anumite forme de subvenționare cum ar fi finanțarea învățământului confesional de către stat sau acceptarea celor 2% sau a scutirilor de impozite. Astfel aduc tot felul de argumente circumstanțiale pentru a ascunde de fapt această atitudine inconsecventă.Problema acceptării subvențiilor de la stat intră de fapt în categoria îndatoririlor și drepturilor care decurg din faptul că  membrii bisericilor sunt cetățeni care sunt plătitori de impozit și că bisericile sunt instituții care funcționează potrivit legilor țării și într-un anumit context legislativ și fiscal.Am putea spune că nu există decât două poziții care să fie pe deplin consecvente față de problema subvențiilor. Prima este cea a separării complete și atunci baptiștii ar trebui să renunțe la orice formă de susținere pentru orice activitate care a fost începută sau care se află sub autoritatea bisericilor. Cealaltă opțiune este cea a acceptării, situație în care fiecare biserică locală să poată decide potrivit călăuzirii avute și în virtutea autonomiei bisericii locale.În orice caz, din moment ce principiului separării bisericii de stat nici nu este măcar enunțat în Mărturisirea de credință sau în Statutul baptiștilor din România și nu apare în legislația relevantă, acceptarea subvențiilor nu poate fi considerată ca o încălcare a acestui principiu.
Otniel Ioan Bunaciu

sursa   www.suceavaevanghelica.wordpress.com
 
..
24. Ioan Botezătorul - văzut de moderniști - Sep 10, 2017 2:33:00 PM


                                                                             







......
25. Biserica "de piață" - Jul 18, 2017 3:56:00 PM
                                                                   

Cu câteva luni în urmă am participat împreună cu un prieten la un serviciu divin într-o biserică evanghelică  independentă (non denominatională).Am decis acum să scriu o serie de mici articole în care să descriu aceste aspecte, împreună cu anumite comentarii şi reflecţii privitoare la tendinţe în bisericile evanghelice americane moderne.
Cum am menţionat mai sus, biserica pe care am vizitat-o era una independentă. O biserică este “independentă” atunci când nu aparţine oficial unei ”denominaţii”, ceea ce înseamnă că nu trebuie să se conformeze normelor vreunei organizaţii şi nu se supune niciunei autorităţi.
 În general, bisericile evanghelice afirmă supremaţia bisericii locale. Astfel marile denominaţii baptiste, cum ar fi Southern Baptists, sunt doar ”asociaţii” în care bisericile locale se unesc pentru a se ajuta reciproc, dar asociaţia nu are nici o autoritate asupra lor. Aceasta permite liderilor bisericii să-şi definească propriul lor crez şi propriile lor practici.
Revin acum la experința mea recentă la o slujbă de închinare într-o biserică evanghelică americană modernă. Pe scenă se afla o orchestră de rock, în mod surpinzător formată din membrii nu prea tineri. Am avut impresia că sunt foşti cântăreţi faliţi care au găsit în sfârşit un mod de a-şi împlini visurile din tinerețe. Muzica era uneori stridentă, alte ori obsesivă. Dar ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost lirica, textele cântecelor care vorbeau exclusiv despre simţirile interpretului (sau ale autorului).
 După un mic spectacol de muzică rock "creștină" a urmat predica. Un subiect interesant: cum să-ți administrezi timpul. Predicatorul a depășit tradiția învechită după care ar fi vorbit în picioare de la un amvon, șezând pe un scaun într-un colț al scenei. Aceasta, împreună cu lipsa cravatei și a costumului tradițional crea o atmosferă mai intimă. Mesajul era clar: nu era vorba de o autoritate care să declare învățături teologice abstracte de la catedră, ci de un prieten și un specialist care dădea audienței sfaturi practice, cu aplicație imediată.

O tendinţă recentă în Statele Unite este ca la înfiinţarea bisericii locale să se apeleze la consultanţi care fac un studiu al populaţiei pentru a descoperi care sunt gusturile care are trebui servite de biserică pentru a-i asigura o creştere rapidă. Se copiază astfel un model economic  în care se începe cu prospectarea pieţei şi se continuă cu oferta unui produs sau serviciu – în cazul acesta un anumit profil al bisericii – care să răspundă în mod optim comenzii sociale. Într-o zonă cu o populaţie tânără se crează servicii divine cu muzică  rock, cu lumini colorate şi predicatori în blue jeans, în timp ce în altă zonă cu o populaţie mai înaintată în vârstă se crează servicii divine cu imnuri protestante clasice, cu o atmosferă solemnă şi cu predicatori cu cravată şi costum bine îngrijit. Această adaptare la cererea pieţei asigură un succes instantaneu, şi un lider suficient de harismatic şi întreprinzător reuşeşte într-un deceniu să creeze o super-biserică cu mii de membrii, cu școli afiliate, cu librării de cărţi creştine, cu săli de sport şi cu bugete de milioane de dolari.
Adaptarea la gustul publicului crează uneori şi probleme sau chiar conflicte. Dacă faci un tur al oraşului în care locuiesc, în statul Carolina de Nord, vezi în faţa multor biserici evanghelice un panou în care sunt anunţate doua sericii divine: unul cu închinare clasică, altul cu închinare modernă.
Nefiind îngrădite de nici o tradiție, astfel de biserici pot evolua în ritm cu preferințele consumatorilor. Un profesor rus a declarat odată: ”tradițiile trebuie create și păstrate”. Aici accentul este pe ”create”, nu pe ”păstrate”. Nondenominationalii au chiar și o justificare ”biblică”: după cum a spus Hristos, nu punem un vin bun în burdufuri vechi. (În realitate,  Hristos se referea la obiceiurile cărturarilor și fariseilor.) Noi și noi ”tradiții” sunt inventate și abandonate: scenete cu conținut spiritual, mărturii publice ale unor sportivi celebrii, defilare cu steagul Israelului, conferințe despre sex. Într-un caz recent, în locul amvonului, predicatorul și soția lui au aparut împreună pe scenă în pijamale, în pat, de unde pastorul a ținut o predică despre relațiile sexuale normale într-o familie creștină. Nu vă alarmați, nu a fost nici o demonstrație practică.În felul acesta, biserica evanghelică modernă devine un spectacol interesant, care poate în sfârşit să concureze cu un film bun sau cu un eveniment sportiv.
 In Vechiul Testament Israelul primește instrucțiuni detaliate cu privire la aranjarea Templului și la săvârșirea slujbelor. Este clar că, în timp ce Dumnezeu se uită la inima omului, El dorește în același timp un anumit fel de închinare.Astfel, Dumnezeu S-a uitat cu bunăvoință la jertfa lui Abel (un animal), dar nu și la cea a lui Cain (care a constat din fructe). În locul sfânt din templu nu puteau intra decât preoții, iar în Sfânta Sfintelor intra doar marele preot, odată pe an.În timp ce formalismul slujbei de la templu nu s-a păstrat identic în creştinism, alte aspecte, credem esenţiale, au rămas neschimbate. În timp ce slujba din templu era centrată într-o jertfă de animale, slujba creştină rămâne şi ea centrată într-o jertfă, de data aceasta jerfa desăvârşită a Mielului lui Dumnezeu, Iisus Hristos. La templu credincioşii se apropiau cu un sentiment al transcendeței lui Dumnezeu și a nevoii omului de mântuire, elemente care s-au păstrat în tradiţia creştină. De asemenea, slujba de la templu era o slujbă CĂTRE Dumnezeu, era o slujire a lui Dumnezeu din partea poporului . Scopul nu era satisfacerea nevoilor emoţionale ale credincioşilor, chiar dacă această satisfacere avea loc.În centrul slujbei se afla Dumnezeu, nu omul, și din această cauză întâlnirea cu Dumnezeu era reală. Dumnezeu nu era manipulat pentru a servi nevoilor omului, ci omul era transformat prin întâlnirea cu Dumnezeu.În timp ce acest aspect esențial s-a păstrat în biserica istorică, de-a lungul timpului protestanții și neoprotestanții au început să-l piardă tot mai mult, de la o generație la alta. Imnele pe care le ascultam în biserica baptistă când eram copil erau sobre și vorbeau despre Dumnezeu. Le cânt uneori și acum: O Doamne mare, când privesc eu lumea ce ai creat-o prin al Tău cuvânt sau Domnul îmi este adăpost, cetate tare-n vreme rea. Dar în bisericile evanghelice americane moderne am întâlnit un gen de muzică total nou: "rockul crestin".
Atunci când, duminica dimineața plec la slujbă, o fac pentru a mă întâlni cu o Ființă transcendentă, pentru a avea o experiență mistică, pentru a ieși, cel putin pentru un timp, din lumea obișnuită și a intra într-o altă lume, pentru a-mi ridica ochii spre cer. Credinciosul evanghelic modern este tot mai mult lipsit de o astfel de experiență, fără a-și da măcar seama. Muzica pe care o ascultă se aseamănă cu muzica (lumii) de la radio, predicile cu conferințele de la universitate, sala în care se închină se aseamănă cu o sală modernă de spectacole. În dorința de a se adapta vremii, bisericile moderne iau tot mai mult chipul veacului în care trăim.
La sfârșitul ”serviciului divin” din biserica la care m-am referit (nondenominationala) a avut loc ”cina Domnului”, un vestigiu al euharistiei practicata de-a lungul istoriei bisericii creștine. Aparenta continuitate cu trecutul a fost, din păcate, o discontinuitate.Pastorul a anunțat că biserica lui practică ceea ce el numea ”cina deschisă tuturor”. Ca să fie mai clar, el a explicat că ORICINE se poate împărtăși, indiferent de credința pe care o are sau nu o are, indiferent de starea morală, indiferent de concepțiile religioase sau ne-religioase. Pentru mine .... suna ca un sacrilegiu .
Explicația pastorului privitoare la ”cina deschisă tuturor” a dat de înțeles că este vorba de o un act de incluziune, de acceptare, de unire, de cuprindere cu brațele deschise a oricui dorește să participe. Era o concluzie firească a unei lungi perioade de evoluție protestantă...... singurul mod de depășire a discordiei a fost o renunțare la doctrine sau practici bine definite, în favoare unui vag creștinism ”redus la esențe”. Important este sa ne iubim, sa fim drăguți unii cu alții, să ne acceptăm, fără a ne mai referi la dogme înguste.

sursa : http://ortho-logia.com/?p=136

Textul de mai sus reprezintă fragmente dintr-o serie de articole care conțin impresii , aprecieri referitoare la biserici neoprotestante americane ale unui personaj cunoscut, român stablit în SUA, publicate pe saitul propriu.

Descrierea prezentată este asemanatoare în multe privințe cu ale altor autori americani precum Dan Lucarini si John Blanchard  care au scris o carte prezentă și în librăriile din România "Evanghelia pe muzica rock" .

Această practică de a inființa o biserică pe baza unei cercetări de piață ,pentru a afla  preferințele oamenilor potențiali enoriași, are întradevar un corespondent în economia de piață ,dar nu are nimic de a face cu creștinismul.
 Biserica trebuie sa aibe în centrul atenției pe Dumnezeu și voia lui Dumnezeu, Cuvântul Său Evanghelia  și nu oamenii și preferințele lor . Biserica lui Hristos nu trebuie să semene în nici un caz cu o sală de spectacole (club) sau de conferințe, așa cum din păcate vedem tot ma des in jurul nostru.

Bisericile care recurg la investigații de piață pentru a evalua preferințele publicului în materie de programe religioase sunt cu precădere cele care și-au insușit ideologia  Mișcarii de creștere a Bisercii  al carui mentor este Rick Warren . Scopul principal al unei astfel de biserci este creșterea numerică cu orice preț ( prosperitatea financiară  rezultata ar putera fi un alt obiectiv  ...).

http://www.alexb.me/2012/10/citit-cresterea-bisericii-sau-seducerea-bisericii/

În esență autorul articolului care ne prezintă impresii din bisercii independente americane Mihai Oara (fost baptist, fost nondenominational, în prezent ortodox american) vede foarte bine neajunsurile protestantismului american - pe care mulți protestanți se pare că sunt incapabili să le vadă . Dar nu vede câtuși de puțin neajunsurile fără de număr din ograda  propriei religii ,ca multi alți coreligionari  de-ai săi de altfel. 
Sursa neajunsurilor este intodeauna liberalismul religios (calea lată Matei 7:13-14 ) care sa manifestat in Biserică inca de pe vremea lui Constantin cel Mare (sec.III) dar a rămas tentantă si pentru  neoprotestantii moderni de astăzi. 





...